Arhivă pentru Martie, 2015

Letter-to-a-Homeless-Person

Nu ne trebuiesc prea multe cercetări să ne dăm seama că suntem absorbiţi de însemnătatea propriei noastre realităţi, de acest: EU SUNT!

Trăim prin tot ceea ce este exterior. Prin trup, însemnătate socială, viteza de procesare, (inteligenţa) etc. Cu cât succesul este mai răsunător, cu atât privim mai de sus, cu atât EGO-ul nostru creşte precum Făt-Frumos. Şi cine nu e mare când priveşte numai în jos? Aceasta este capcana cea mai periculoasă.

Am creat o lume superficială, dar pe care o negăm la fiecare pas. Nu, noi nu suntem aşa. Şi dincolo de orice fel de afirmaţie, viaţa este despre NOI! De fapt unii merg mai departe şi îndrăznesc să afirme că EI sunt viaţa.

Pan la urma urmei este destul de plauzibil ca viaţa să fie despre noi, doar noi o TRĂIM! Nu?

Şi totuşi viaţa tinde să aibă un soi de autonomie. Viaţa în mod suspect ni se întâmplă, venim de nicăieri, plecăm nicăieri. Suntem înzestraţi încă de la naştere cu presupuneri şi o strălucitoare coroana placată cu tot soiul de incertitudini. Nimeni nu poate spune exact iar ceea ce simţim este atât de „colorat” încât ne este imposibil să vedem capătul de aţă, ce flutură în vânt,  al ADEVĂRULUI.

Dar ce mai contează? Avem pretenţia că viaţa să fie a noastră, deşi majoritatea nu are un gram de control asupra ei. Suntem o lume orbita de propriile-i iluzii şi târată către marginile unui hău.

Facem progrese atât de mici dar tindem să ne vedem Dumnezei atribuindu-ne rolul de părtaşi la creaţia sa. Putem atinge limitele superficialităţii dar totuşi în esenţă aparţinem unei entităţi divine atotputernică şi bineînţeles nobilă.

Poate nu suntem chiar conştienţi de ceea ce presupune numita noastră rasă…

Oricâte culmi fericite am fi atins, acest mecanism vechi de milioane de ani numit corp parcă îşi doreşte şi un gram de suferinţă. El nu poate suporta atâta fericire, pentru el nu există fericirea de fapt şi se poate chiar îmbolnăvi. A fost atât de rar tratat cu emoţia fericirii încât se comportă ca un non alcoolic care bea deodată 10 litri de vodcă. Prea multă fericire blochează circuitul energetic. Nu puţine sunt cazurile în care au murit oameni de bucuria ce tocmai li se întâmpla.

Suntem ceea ce consumăm frecvent, e normal ca acest corp, această minte, această fiinţă să se autoregleze imediat ce neobişnuitul pătrunde.

Dar totuşi unii vorbesc de suprema fericire, de iubirea ce se plimba liniştită pe coclauri…

Nu, nu suntem numai noi. În fiecare zi aurele noastre se izbesc de alte sute de aure. Vântul care ne sufla prin plete (sau peste chelie) aduce milioane de informaţii, imperceptibile pentru constient, venite din partea miliardelor de oameni ai acestui neam, gândurile captează sute de frecvente ale altor gânduri.

Suntem interconectaţi şi până în prezent creierele si emotiile noastre au clădit o ceată densă şi au dat foc clădirilor de pe pământ…

Murim încet, dar murim oricum, deşi parcă nu ne prea vine să credem. Murim de milioane de ani şi încă nu putem învăţa nimic. Conducem arogant viaţa care ne cuprinde în micile sectoare pe care le putem poseda şi ne simţim mari.

Aceste polarităţi ne distrug, fiindcă ceea ce este mare poate fi şi mic, ceea ce este puternic poate fi şi slab, ceea ce este însemnat poate deveni neînsemnat. Toate sunt pe aceeaşi linie, o linie cu gradaţii, astfel polaritatea ne domina iar noi rămânem neputincioşi la efectul de „ritm”. Pendulul vieţii se balansează, niciodată nu vei putea clădi ceva pe un pământ mişcător, nici măcar o convingere, care deşi nu-şi are esenţa în materie, poate fi la fel de bântuită de nestatornicie.

Nu trebuie decât să ne oprim un moment, fiindcă pentru a ŞTI nu este necesar să învăţăm, ci să uităm ceea ce am învăţat până acum.

Gânduri bune şi alegeri inspirate dragilor!

By Alin Caras fragment din „Călător printre stele”

Anunțuri

afac
Anticiparea este cel mai mare avantaj,în afaceri şi în viaţă.

Când îţi ştii calea ştii ce urmează, când ştii ce urmează te afli cu un pas înaintea jocului… Dacă nu poţi anticipa ce se întâmplă de fapt?

Reacţionezi la acel eveniment iar în afaceri dacă reacţionezi… ghici ce? Vei face parte din procentul de 90% care dispar în primii 5 ani… Dacă nu anticipezi vei reacţiona în loc s a acţionezi…

De ce unii ştiu atât de multe, de ce pot atât de multe, de ce pot sparge bariere şi desfiinţa mituri limitative? Pentru că au balls…

Au curajul de a trece peste şi de a-şi pune mintea la contribuţie, realizează că mintea este un instrument care uneori trebuie păcălit, forţat, etc.

Cândva, cineva, undeva a avut curajul să-i spună unui lider pe o anumită piaţă ca a inventat produsul de care compania lui are nevoie să crească. Preşedintele companiei i-a spus… Ok adu-mi produsul în trei săptămâni… Din momentul acela omul nostru a ştiut că indiferent de condiţii chiar va trebui să-l inventeze… În trei săptămâni! Habar nu avea dacă va funcţiona… Si totuşi…

90% din oamenii de afaceri n-au balls nu risca şi nu investesc…

Viaţa ne este controlată de decizii… Deciziile ne fac prosperi sau nu! Ce face pe cineva de succes în afaceri nu este numai vânzarea… Vânzările aduc bani şi atât…

A avea o afacere înseamnă să ai susţinere din partea clienţilor tăi, înseamnă că acei clienţi să se bucure de serviciile tale să devină fanii afacerii tale, este o chestiune dincolo de bani, devine o chestiune de valoare sentimentală de creştere personală… De aceea milionarii lumii încă sunt în business.. Ar putea să se lase oricând dacă ar gândi doar financiar…

Ce te poate face prosper? Ce te poate ţine toată viaţa în această zonă? Adu oamenilor în viaţa lor valoare, oferă mai mult decât oricine altcineva, dedică-te acestui ideal… Publicitatea nu mai vinde foarte mult în ziua de azi, decât dacă este ceva şocant, nou sau mai ştiu eu… Cea mai bună formă de reclamă este un om care-i spune altui om acesta firma oferă cel mai bun produs pe care-l poţi găsi…

Primul pas pe care trebuie să-l faci este să ştii exact unde te afli.. Apoi vei avea nevoie de o hartă a afacerii tale. Am văzut planuri de afaceri pe cinci ani… Raportat la existenţa umanoidă din acest moment este o idioţenie… De ce? Pentru că lumea în care trăim se schimbă rapid, n-ai nici cea mai mică idee ce naiba se va întâmpla în cinci ani…

De ce o hartă? O hartă înseamnă că tu înţelegi teritoriul în care te afli înţelegi ce se întâmplă unde se întâmplă. Cu acea hartă te poţi asigura că vei ajunge acolo unde te-ai pornit… Trebuie să iei avantajul iernii nu să o laşi să te îngheţe.

O altă perspectivă în afaceri este că trebuie să te îndrăgosteşti de clienţii tăi şi nu de produsele sau serviciile tale, dar înainte de te îndrăgosti de clienţi trebuie să-i cucereşti şi pentru asta ai nevoie de strategii inovatoare, poate sună ciudat dar prin intermediul acestor strategii oamenii mici au devenit oameni mari în vremuri destul de dificile din punct de vedere economic…

Un mare om de afaceri spunea că într-o afacere două cuvinte fac diferenţa: Inovaţia şi marketingul… Dar ce înseamnă aceasta inovaţie? Înseamnă să găseşti o cale prin care să satisfaci nevoile oamenilor, înseamnă să găseşti o cale prin intermediul căreia să aduci valoare în viaţa fiecărui om fiindcă ajutând oamenii să obţină ce vor ei te vor ajuta la rândul lor să obţii ce vrei tu.  Este un schimb corect care duce la evoluţie…
Inovaţia poate însemna să aduci valoare în viaţa clienţilor tăi în diferite noi moduri…

Ce companii întotdeauna câştiga?

Cele care au cele mai bune produse sau cele care au cel mai bun marketing? Există în lume produse mai gustoase decât ale celor de la Mc. D? Logic! Dar când vine vorba de marketing cei de acolo sunt pe val. Nu produsul cel mai valoros rezista ci cel mai bine vândut!

Acum 15 ani un om trebuia să vadă reclamă la un produs de cam 4 ori ca să-l convingă să încerce… Acum un omuleţ tre să vadă acelaşi produs de 16 ori pentru a-ţi deveni un potenţial client…

Fără inovaţie nu ai un bun marketing, fără marketing bun nu ai vânzări, fara vânzari nu ai afacere…

Ar mai exista o greşeală de succes… Majoritatea oamenilor pe care-i ştiu fug de finanţe, vor să ia bani dar când vine vorba de planificări, cheltuieli, dări sau mai ştiu eu ce lasă asta în grijă altora.

Câţi oameni de afaceri stau o zi pe lună lângă contabilul lor pentru a înţelege ce se întâmplă cu creaţia lor? Câţi se pricep la cifre? De aceea 90% din afaceri mor!

Pentru a fi antreprenor trebuie să ai mentalitatea şi abilităţile necesare nu doar intenţia de a eşua subit învinuind sistemul sau mai ştiu eu ce…

Afacerile sunt un joc care este menit să atingă succesul.. şi îl ating.. Începătorii eşuaţi trag concluzii ca nimic nu funcţionează şi dau vina pe oricine altcineva, în loc să iasă cu învăţăminte din acel eşec aduna doar frustrări…

„Ceea ce adesea oamenii numesc soartă nu sunt decât propriile lor acţiuni prosteşti!”

Ganduri bune si alegeri inspirate! 🙂

by Alin Caras

:xcx
Factorii motivaţionali primari diferă de la persoana la persoană.

Un om de afacere american şi-a luat o vacanţă într-un sătuc mexican situat pe marginea coastei, dimineaţa ieşi la o plimbare de-a lungul apei, la un moment dat văzu un pescar care îşi trăgea barca la mal, americanul îl felicită pentru peştii mari aflaţi în barcă…
– Cat timp ţi-a luat să prinzi peştii aceştia? A întrebat americanul.
– Nu prea mult, răspunse pescarul.
– De ce nu ai stat să prinzi mai mulţi?
– Pentru familia mea sunt de ajuns şi mai rămân să şi vând câţiva unor cunoscuţi…
– Şi după aceea ce faci?
– Păi mă joc cu ai mei copii, apoi îmi fac siesta cu nevasta iar seara ieşim în sat facem un foc bem şi cântăm la chitară! Sunt un om cu o viaţă activă senior!

Americanul zâmbi uşor arogant şi continuă
– Domnule am masterat la Harvard şi pot să te ajut! Ar trebui să petreci mai mult timp la pescuit, procedând astfel în scurt timp îţi vei lua o barcă mai mare, iar în curând vei ajunge să ai o flotă de bărci de pescuit.
În loc să vinzi peştele unui intermediar ai putea să-ţi faci propria fabrica de conserve, ai controla producerea, procesarea şi distribuţia, bineînţeles că va trebui să părăseşti acest sătuc şi să te muţi în Mexico City apoi în Los Angeles şi în cele din urmă în New York pentru a-ţi conduce afacerile aşa cum se cuvine.

– Şi cât timp ar dura asta senior?
– Păi 15,20 sau maxim 25 de ani.
– Şi apoi?
Americanul zâmbi şi spuse:
Aici intervine partea bună îţi vinzi acţiunile companiei la licitaţie apoi vei deveni milionar…
– Milionar??? Şi după toate acestea? Întrebă mexicanul.
– Apoi te vei retrage şi te vei muta într-un sătuc undeva pe marginea coastei, te vei juca cu, copiii, vei sta la siesta cu soţia vei bea bere şi vei canta la chitara.

Indicat este să alegem cum vrem să trăim şi să ne calculăm realist priorităţile, nu are absolut nici un sens să facem mii de paşi pentru a pleca dintr-un loc şi a ajunge într-un final tot acolo. Nu fa sacrificii pentru lucrurile pe care le ai deja.

Gânduri bune şi alegeri inspirate!

potTrăim într-o lume agitată şi mult prea dezorientată. Ahh, nu cred că mai reprezintă o noutate.

Viaţa ne împinge înainte cu o viteză de 24 de ore pe zi fără a ne putea opune cumva, lucrurile se schimbă într-o secundă. Priveşti în urma ta şi observi că tot ce ai făcut până în acest moment s-a prăbuşit! Inevitabil apare elegantul şi interminabilul, de ce?

Plecând de la ideea că viaţa se mişca într-un ritm alert, singura posibilitate de lua controlul asupra ei este să anticipezi ce se va întâmpla, mental poţi păşi în viitor! Este strict necesar să nu te laşi luat de vârtejul acesta al vieţii lăsând să-ţi treacă zilele, lunile, anii apoi să te trezeşti că ai făcut numai idioţenii.

Eşti aruncat din vârtej brusc… Te trezeşti că ai muncit pentru idealurile altora şi-ţi dai seama că ai fost doar o piesă insignifiantă… Realizezi că te-ai întovărăşit la un drum cu oamenii nu tocmai potriviţi, eşti uluit de ceea ce ai făcut şi te întrebi unde naiba am fost atâta timp, de ce oare nu am văzut? Rămâi acolo cu o sumedenie de întrebări şi rişti să fii dezamăgit. Însă indiferent care este situaţia nu uita că…

Un eşec te poate împinge mai aproape de ceea ce eşti tu cu adevărat!

Când se termina un drum începe întotdeauna altul, important este să priveşti în urma ta şi să înţelegi ce şi de ce nu a mers, ce anume vrei şi ce anume vei face.
Cel mai important lucru este comunicarea cu tine însuţi.

Felul în care-ţi spui ţie ce şi cum va determina acţiunile tale.

Cândva, undeva un om cu potenţial uriaş s-a pregătit pentru a deveni public speaker dar nu a reuşit niciodată să se urce pe acea scenă, întrebat fiind de ce a spus: ajung acolo ştiu că urmează să intru pulsul îmi creşte încep să transpir simt un gol un stomac şi după câteva momente ştiu că pur şi simplu.. NU POT SĂ O FAC!

Un alt speaker de succes care a inspirat milioane de oameni a fost întrebat ce simte înainte să urce pe scenă iar acesta a spus: ajung acolo, ştiu că urmează să intru, pulsul îmi creşte, încep să transpir, simt un gol un stomac şi după câteva momente ştiu că… SUNT PREGĂTIT!!!

Aceiaşi situaţie abordată diferit, aşa că indiferent unde te afli acum, fie că treci printr-un eşec fie că te străduieşti să construieşti ceva, fii atent la felul în care îţi spui ”chestii”.

Te va ţine focusat pe obiectiv iar rezultatele vor fi uimitoare! Viata este despre atitudine, nu despre sansa.

Ganduri bune si alegeri inspirate! 🙂

by Alin Caras

love_and_hate_by_sync_7-d6xfhpg

Iubirea necondiţionată este ceea ce o mamă oferă copilului ei, indiferent de acţiunile acestuia…

Dar când vine vorba de iubirea romantică?
Putem împinge această iubire mai departe?
Putem iubi necondiţionat?

Orice început este excitant de promiţător în iubirea romantică, apoi apar dezamăgirile şi suferinţa…

Punctul delicat al acestui fapt este că iubirea romantică atinge zone pe care celelalte forme de iubire nu pot… Îţi iubeşti copilul însă nu eşti şi îndrăgostit de el, acea formă de iubire este frumoasă, pasivă… Dar totuși…

În iubirea romantică trupul tău, pe interior, arată ca un cazan al unui vrăjitor în timp ce fierbe ierburi, gândurile tale sunt însoţite de acea energie magică, este o iubire care atinge atâtea zone…

E greu de dat piept cu o asemenea intensitate, de aceea oamenii fug sau bravează într-un final. Şi pe această iubire se depune praful a…  Ceea ce A FOST!

 

Iubirea romantică este cumva în slujba adevărului, scoţând egoismul, frustrările, temerile, nevoile… Iubirile romantice mor ucise de aceste stări care trăiesc în tine şi care practic te controlează…

Majoritatea oamenilor nu reuşesc să facă faţă acestui soi de iubire fiindcă dau piept cu ei înşişi.

Atunci, mânat de aceste lucruri conchizi: iubirea nu există! Deşi ştii că ai simţit-o… De aici mii de confuzii, un lucru e clar, iubirea romantică vorbeşte despreTINE…

Dar de ce ne temem de fapt?

Ne este frică să ne lăsăm iubiţi, într-o lume în care există atâta ură.

Ne este frică să fim fericiţi, într-o lume în care de mici ni se spune că durerea este un tribut plătit lui Dumnezeu.

Ne este frică de a fi liberi, suntem înlănţuiţi în lumea asta şablonata murind în fiecare zi câte un pic. Trupul nostru este de fapt nemuritor fiindcă toate celulele „vechi” sunt înlocuite cu unele noi. Trupul nostru poate transcende materia şi asta nu a demonstrat-o doar Iisus. Cu toate acestea, trupul, o dată cu trecerea timpului se usucă, se gârboveşte şi moare…

Moare dintr-un singur motiv, fiindcă fiinţa noastră este ucisa câte un pic în fiecare zi. O ucid temerile noastre, critica noastră, lupta noastră continua cu acceptarea mediului înconjurător. Refuzul nostru de a ierta. Pierderea identităţii noastre şi a credinţei în noi. Ne rugăm tot felul de spirite, tot felul de Dumnezei, să vină să ne facă şi să ne dreagă, să ne scoată din această durere perpetuă. Dar ei sunt neputincioşi… Ar trebui să fim pe vibraţii asemănătoare pentru a ne putea ajuta.

Dar cum poate străluci aurul din Fiinţa noastră când el este îngropat în mocirla frustrărilor? Cum poate fi aurul, aur, când singura valoare care i se atribuie este calitatea unui bolovan ce ne ingeruneaza existenţa?

Nu poţi şti cât de bogat eşti, material său spiritual, când laşi „aurul” să lâncezească în tine şi faci comerţ cu capace de bere din plastic, pe care altcineva trebuie să ţi le fabrice.

Nu poţi şti că eşti vultur dacă ai crescut printre găini. Dar poţi fi sincer cu tine şi încerca să zbori. Priveşte în jur şi dacă simţi că nu te potriveşti, nu eşti clar din film!

TREZEŞTE-TE

Tony Robbins spunea:

„Îţi propun o afacere, tu investeşti 100% din capitalul tău, îţi iei 100% din riscuri iar dacă ajungi să câştigi partea mea din câştigul tău este de 60%. Ai accepta?

În prima fază ai spune că nu, că doar un nebun sau un prost poate face aşa ceva. Cu toate acestea prietene… Bursa falimentează milioane de oameni exact pe acest sistem.”

Cum pot fi seduşi oamenii? Cum cădem prada milioanelor de excrocherii? Simplu, dormind!

Aşa se întâmplă şi cu iubirile, ele vorbesc despre noi şi despre ceea ce nu ne dăm voie să trăim fiind călători profesionişti pe această planetă.

Dar ştii ce? Crezi că este întâmplător ca pământul e rotund? Nu prietene, până nu ne vom învăţa lecţiile în orice direcţie am călători vom ajunge în acelaşi punct. Se pare că în galaxia în care ne aflăm se preda această lecţie. Nu ne vom mai învârti în cerc abia când vom avea curaj să dăm jos ŞABLONUL.

Ganduri bune si alegeri inspirate! 🙂

by Alin Caras

vanare
Dacă ai avut norocul să te naşti pe Terra în această viaţă, probabil că ai constatat până acum că exista doua specii de oameni. Unii isi spun BARBATI si ceilalti FEMEI.

Cei din specia „‘BARBATI” sunt vanatori declarati, muncindu-se ani la rand cu tehnici specifice de vanatoare pentru a prinde cele mai reusite exemplare din specia ”FEMEI”. Nu  vei avea succes dacă te duci cu bata la vânat rate sălbatice. 🙂

Ca să fii un vânător priceput trebuie să îţi dai silinţa în ale învăţăturii despre acest vast domeniu.

Problema care se iveşte în contextul de faţă este că prada, respectiv femeile, se sperie foarte uşor şi sunt foarte abile la fugit, sinonim ar fi „flituit”…

De îndată ce te flituie te lingi pe bot, după ce ai avut o cină… imaginară. Iată deci că ”situaţiunea” impune abilitatea bărbatului de a fi „pe plac”, lucru care nu este uşor dacă nu ştii ce şi cum.

Bun…  Mai este însă un aspect, indicat ar fi să alegi nu să fii ales.  Această specie rara, să nu vă imaginaţi că sunt nişte victime neajutorate… Nuuuuuu, sunt vânători ca şi cei din specia „BARBATI”, şi deseori mult mai abili.

De ce?

Pentru că femeile (aşa cum îşi spun) nu trebuie să înveţe tehnici… Au în sânge asta! Se nasc cu abilitarea de a vâna.

Vorba cântecului: bărbatul aleargă după femeie până când aceasta îl prinde!

Bărbatul este grăbit la vânătoare şi nu are un scop anume, dacă vede trei răţuşte care-şi iau zborul de pe lac, nu studiază problema să vadă în care trage, el este un colos şi ţinteşte înalt!

Le vrea pe toate trei! 🙂

Poţi împuşca trei rate dar pe rând una câte una, dacă tragi spre toate trei greu vei nimeri ceva.

Pe când femeile iau ţinta în vizor o analizează şi apoi… pakkkkk! După aceea au răbdare, nu se aruncă, se apropie timid, inocent, făcând in asa fel incat să nu-ţi dai seama de ceea ce ţi se pregăteşte.

Apoi odată ce eşti „găbuit” ţi se va aplica procedeul „subjugat sentimental”… Şi crede-mă ce-ţi spun, e cea mai cruntă formă de prizonierat voluntar!

În concluzie trebuie să vânăm dar să avem grijă pentru că nu cumva să devenim vânat! Avem nevoie de protecţie şi numai obţinând-o vom căpăta într-adevăr statutul de… Novice pe calea perfecţionării.

Seducţia este folosită în relaţiile interpersonale de orice natură. Aşa că mare grijă pe care parte vânezi! 😉 (mai mult…)

列印
Adesea, noi, oamenii comparăm slăbiciunile noastre cu potenţialul altora. Astfel cine nu este mare când priveşte numai în jos şi cine poate evita să se simtă mic când este umbrit de însemnătatea celorlalţi pe care el însuşi le-o atribuie?

Adesea ne simţim mici din cauza faptului că ne concentrăm atenţia în afara noastră şi nu în interior. Căutăm cu disperare persoane, situaţii, evenimente, locuri, etc. în ideea ca ne-ar putea scoate din oceanul confuziei în care ne aflăm. Dar nu de puţine ori se dovedeşte că ceea ce este în afara noastră vine şi pleacă iar noi rămânem o gară de tranzit într-o lume incertă.

Aşa ajungem să servim o viaţă intereselor altora, să ne închiriem timpul pentru realizarea viselor şi aspiraţiilor altora, plutind în derivă fără un scop, fără o destinaţie, eşuând dramatic şi găsindu-ne fericirea in scurtele plăceri imediate care ne distrug.

Societatea în care trăim laudă perfecţiunea. Dacă te uiţi la televizor, citeşti reviste mondene, navigi pe paginile prietenilor virtuali de pe site-urile de socializare, vei vedea o lume perfectă şi una dezastruoasă.
Vei vedea oameni frumoşi care se plimbă în maşini de lux, vei vedea case mari cu piscină, vei vedea conferinţe, vei vedea rochii şi costume de la cele mai renumite firme.

Toate acestea reprezintă un model, subconştientul tău primeşte mesajul că ar fi momentul să trăieşti şi tu aşa, că „aşa se face”, că asta e de fapt viața bună.

Bun.

Omul are o imagine despre ceea ce ar trebui să fie, pe baza informaţiilor culese din setul de informaţii cu care interacţionează şi cu care rezonează. În momentul izbirii de realitate, individul vede clar că ceea ce trăieşte el nu corespunde cu imaginea lui despre sine, astfel apar frustrările şi dezamăgirea, astfel apare ura de sine şi autocritica.

Când omul compară imaginea de sine cu realitatea, nava existenţei sale naufragiază pe o insulă pustie. Aşa că, după toate acestea, prinde obiceiul de a se compara şi cu cei din jurul său.

Nu rare sunt cazurile în care ne comparăm cu cei mai buni decât noi doar pentru a ne demonstra nouă înşine că am avut dreptate, că suntem nişte incapabili. E un soi de masochism, este implementarea auto-pedepsei şi acceptarea suferinţei.

Fă un exerciţiu simplu şi scrie toate momentele în care vocea ta interioară te critica într-o singură zi şi toate persoanele cu care te compari. Încearcă să devii cât mai conştient de ceea ce se întâmplă în interiorul tău.

Următoarea zi cercetează care este imaginea ta de sine.

Este ea bazată pe visele şi aspiraţiile tale reale? Sau este construită pe baza informaţiilor pe care le-ai colectat din jur?

Televizorul este o iluzie, facebooku-ul este o iluzie, etc. Sunt multe persoane a căror viaţă este prezentată perfect dar care ascund prăpăstii emoţionale de toată „frumuseţea”. Nu gândi că alţii au reuşit şi că tu est un incapabil. Fiecare are problemele sale indiferent de nivelul său social, de fizicul armonios, etc.

NU te mai COMPARA!

Einstein spunea: nu poţi judeca un peşte după abilitatea lui de a se urca în copac.

De ce imaginea de sine nu corespunde?


  • Lipsa CREDINŢEI.

Majoritatea oamenilor visează şi când se trezesc PLÂNG. Dacă nu crezi că poţi ajunge acolo unde visezi, nu te vei porni niciodată.

Orice ar fi CREDE!


  • Deseori imaginea de sine este nerealistă.

Trăim în lumea în care trăim. Trebuie să analizezi corect mediul în care te afli acum. Dacă tu vrei să ajungi mega pictor dar n-ai nici cunoştinţe şi nici talent, doar ţi se pare că aşa ar fi nobil şi de bun gust… Reconfigurează ruta, nu vei ajunge niciodată Picasso!

Fii realist şi sincer cu tine însuţi.


  • Lipsa unui scop bine definit.

Unde eşti şi unde vrei să ajungi? Scrie-ţi scopul clar, fă un plan, învaţă-l repetă-l, respiră-l!

Defineşte-ţi SCOPUL.


  • Lipsa unui timp limită.

Totul este calculat în timp pe lumea asta, da-ţi un termen limită şi… ACŢIONEAZĂ! Nu aştepta să ajungi dus de ape în mediul potrivit, creează-l!

Da-ţi un timp LIMITĂ.

„Fă ceea ce poţi cu ceea ce ai acolo unde eşti.”Nu uita aceasta vorbă!

Asumă-ţi integritatea. Fii ceea ce vrei să fii. Dezvoltă-te din interior către exterior şi nu invers.

De ce este important?

Simplu! Cei din exterior vor sădi în fiinţa ta ceea ce vor vrea ei, te vor face să crezi în ceea ce vor decide ei că este important pentru tine.

Vei fi o marionetă dirijată de seturile de credinţe implementate de alţii iar în timp vei crede că-ţi aparţin. Deşi în momentele tale de sinceritate vei simţi că ceva nu este la locul său.

Modifica lumea din interiorul tău iar lumea din exterior se va modifica. Niciodată nu lăsa exteriorul să-ţi modifice lumea interioară.

Ganduri bune si alegeri inspirate! 🙂

by Alin Caras

lux

O după-amiază liniştită, nimic deosebit nu pare a se întâmpla. Priveşti prin fereastra magazinului în care te afli prizonier cu normă întreagă, pe contract, manipulând zi de zi… Marfă, nu minţi.

Deodată, ca din senin, o maşină de lux parchează, cu mişcări sigure, vis-a-vis. Din impunătorul bolid coboară…

O femeie!???????

Pfffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff.

În tine se naşte un sentiment. O senzaţie ia amploare şi răbufneşti.

CURVA dracu!

Îl tragi de mânecă şi pe colegul ce împinge 10 cărucioare.

„Ba ai văzut?”

El încuviinţează din cap afirmativ şi zice:

„Dă-o dracu de CURVĂ, cine ştie cui i-o suge pentru maşina aia!”

Da, evident este o parapantă lipsită de moralitate. Cu acest gând începi a aranja marfa, cu pretenţia că eşti cel mai moral om de pe pământ încă în viaţă, resemnându-te la pachet cu aceeaşi veşnică întrebare: eu de ce dracu n-am noroc?

Faptul că multe femei practică cea mai veche meserie din lume, nu înseamnă că putem generaliza… O femeie de succes deseori inhiba un bărbat, fiindcă acesta este frustrat, obosit, nemulţumit, se lamentează, îi este lene, etc. S.a.m.d.

Astfel acesta proiectează nemulţumirile sale în exterior cântărind lumea din jur după potenţialul propriului său cantar.

Munceşti mult, eşuezi pe canapea uitându-te la fotbal şi la ceea ce se întâmplă cu vieţile altora, bei, fumezi, nu faci mişcare niciodată fiindcă nu ai timp.

Cei care au bani i-au furat, eşti frustrat din punct de vedere sexual şi ai uitat de când n-ai mai făcut sex cu o femeie care să-ţi placă, etc. Cu toate acestea tu simţi undeva în interiorul tău că eşti o persoană specială doar că nu ai avut noroc, lumea nu poate vedea asta în tine, majoritatea sunt nişte proşti. Da prietene, acestea sunt sclipirile a ceea ce se cheamă: absorbit de sine.

Toţi avem acest complex, Freud îi spunea, „The God complex.” Dar pana nu te ridici sa faci ceva, nimeni nu va veni pe canapeaua ta tocita sa te intrebe cum iti mai merge.

Lumea nu se va dedica pe sine sa te faca pe tine fericit!

Femeia s-a născut să aibă succes, şi în viaţa ei chiar are. Femeile pot merge la muncă, pot avea grijă de un copil, se pot îngriji de casă, pot şti la orice oră unde ne sunt chiloţii, pot găti. Şi fac toate astea fără să se plângă.

Noi bărbaţii deseori dacă facem ceva „extra” am dori să ni se ridice o statuie şi să beneficiem de cel putin 10 min de publicitate pe canalele de top la ore de vârf.

Pffffffffffffffff

Femeile au succes în viaţa de familie, chiar dacă acest merit nu le este recunoscut public. Nu le poate împiedica nimic să aibă succes şi în afaceri. Nu le poate împiedica nimic să îşi construiască o viaţă prosperă şi o minte orientată către succes.

În concluzie, nu toate femeile de succes sunt nişte CURVE!

În loc să ne criticăm unii pe alţii ar fi frumos şi constructiv să învăţăm unii de la alţii completându-ne.

Gânduri bune şi alegeri inspirate!

Alin Caras

Gandurile guverneaza existenta

Posted: Martie 16, 2015 in Uncategorized
Etichete:

Un lucru bine stiut de altfel, este ca gandurile fac diferenta. Gandurile sunt cele care delimiteaza existenta umana. Gandurile noastre sunt cele ce ne duc catre victorie sau catre esec.

De aceea este recomandat sa luam seama la ceea ce gandim, invatand sa controlam mintea, care nu este altceva decat un instrument menit sa ne ajute. Pe de alta parte folosirea acestui sistem in mod necorespunzator poate aduce mari prejudicii fiintei umane.

Un mare om de stiinta spunea:

”Oricare ar fi pasiunile si inclinatiile tale, invata mai intai cum sa-ti folosesti mintea.”