Arhivă pentru Mai, 2015

suffering1

Se vorbește foarte mult în zilele noastre despre relațiile romantice. Clar e că nu mai este cum era şi nici nu mai merge cum mergea.

Oamenii din ziua de astăzi nu mai fac atâtea compromisuri de dragul faţadei şi atunci când nu mai merge pur şi simplu se despart, rupând nefericirea în două şi rămânând fiecare cu părticica sa. Nu de alta dar le-o trebui şi altora. 🙂

Fiecare caută iubire, siguranţă, stabilitatea, împlinire, susţinere, armonie, şi câte şi mai câte, vrute şi nevrute!

Aşa stând lucrurile apar întrebările, rând pe rând, într-o ordine mai mult sau mai puţin exactă.

Cum trebuie să fie partenerul ideal?

Cum îl găsim şi ce trebuie să facem?

Ce trebuie să facă el pentru noi?

Care este golul pe care este el dator să-l umple?

Şi întrebările pot continua, însă, hai să punem pe tapet o sigură întrebare: ce vrei de fapt tu?

O să-mi spui că vrei să simţi iubirea, să iubeşti şi să fii iubit, ok!:) Până aici totul e logic şi clar până la ultima rădăcină de păr de sub chelie.

Vrei să fii iubit, dar ce este iubirea pentru tine? Hai să ne întoarcem un pic la copilărie… Relaţia cu părinţii este prima interacţiune cu lumea, comunicarea şi cu… Iubirea!

Copiii asociază întotdeauna iubirea cu mediul familial, adică cu acasă. Felul în care ei s-au simţit în relaţiile cu părinţii, felul în care au fost trataţi în sânul familiei devine definiţia lor pentru… IUBIRE!:)

Dacă în familie a fost haos, dezamăgire, violenta, asta înseamnă că aşa se simte iubirea. Asta dacă poate v-aţi întrebat de ce unii suportă abuzuri absolut fără nici un motiv logic.

Bun… Aşa că lumea evoluează şi copiii cresc, devenind conştienţi de bine şi rău. Astfel devenim conştienţi de faptul că iubirea nu este ceea ce am crezut noi că este până în acel moment, aşa că alegem să luăm partea ideală a conştientului şi să suprimăm şi să înghesuim convingerile subconştientului.

Alegem idealul conştient, adică cum credem noi că ar trebui să se simtă iubirea, şi astfel se creează o prăpastie între definiţia despre iubire a conştientului şi definiţia despre iubire a subconştientului.

Conştient ştim că iubirea este căldură, suport, afecţiune.

Subconştient ştim că iubirea se simte ostil, rece, haotică, fără nici un suport din partea nimănui, singurătate.

La nivel conştient noi ştim că avem nevoie de un partener care corespunde definiţiei noastre conştiente despre iubire.

Dar la nivel subconştient treburile stau un pic altfel… El fiind responsabil atât cu reacţiile instante bio-chimice la cei din jurul nostru, cât şi cu funcţionarea tuturor organelor interne, ceea ce înseamnă că are fără discuţie prioritate în faţa oricărei definiţii susţinută de conştient. Astfel drăguţul de subconştient ne permite să fim atraşi doar de persoanele care se potrivesc definiţiei sale.

Practic atunci când decizi conştient că vrei iubire în viaţă, subconştientul începe să lucreze, permiţându-ţi să fii atras doar de persoanele care se potrivesc asocierilor sale…

Lesne putem înţelege că dacă iubirea înseamnă experienţele incipiente de acasă iar acasă ai fost abuzat, criticat, etc. Atunci iubirea este abuz şi critică.

Dacă ai avut o mamă cu care nu te-ai înţeles, un tată care te-a făcut să te simţi singur şi neînsemnat, dacă ai avut instinctul de a fugi de acasă dar nu ai avut putere să o faci reprimând tot ceea ce simţeai, s-ar putea ca la nivel conştient să cauţi un partener ca să îţi ofere ceea ce nu ai avut, sprijin şi înţelegere…

Dar de fapt te trezeşti în relaţii cu oameni slabi, oameni care trec de la o criză la alta, oameni dezordonaţi şi împuşcaţi în cap!:)

Astfel începi a te simţi singur, vrei să rupi relaţia dar rămâi blocat în ea… Aşa se perpetuează DRAMĂ! Pam pam!

Întâlneşti destul de mulţi oameni cu care ai putea avea o relaţie sănătoasă, sunt susţinători, înţelegători, etc. Dar subconştientul spune: nu aşa se simte iubirea, deci asta nu e iubire! Astfel te desparţi fără nici un regret.

Când întâlneşti pe cineva care este instabil emoţional, distant, dezordonat, etc. Subconştientul tău spune: ahhhh asta e! Uite ce familiar se simte, aşa e IUBIREA pe care o caut.

Acestea fiind spuse, obosit de atâtea încercări eşuate te întrebi: DE CE EU?

Dragilor, este nevoie de o introspecţie şi de autoanaliza pentru a vedea ce se întâmplă în subconştientul nostru de fapt. Cu ce set de sentimente asociaţi voi” acasă”? Fiţi sinceri fiindcă conştientul tinde să evite partea negativă, el crezând în idealul său tipărit. Nu-l lăsaţi să vă fenteze şi intraţi în lumea fascinantă a subconştientului vostru, acolo veţi primi toate datele.

Hai să vedem de fapt ce căutăm şi cui permitem cu adevărat să fie lângă noi, ce fel de viaţă dorim în realitate!?

Gânduri bune şi alegeri inspirate!

By Caras Alin

Citat-Mircea-EliadeNe nastem simpli, desavarsiti, evoluati. Dar cand intram in sistemul ”socializarii” uitam de toate acestea.

In primul rand parintii nostri ne invata sa ne reprimam sentimentele…

”De ce plangi? Nu mai plange ca nu e bine.” Apoi incep reprosurile, astfel, micul soldatel al socializarii invata sa opuna rezistenta la viata si la tot ceea ce se intampla in jurul lui construindu-si gratii din principiile predate de catre ”cei invatati”.

Cred ca fiecare dintre noi am vazut la un momendat, fie ca avem copii fie ca nu, cum astia mici se incordeaza cand sunt nervosi, asa exerseaza ei rezistenta. Asa devin rigizi. Li se spune ce au voie si ce n-au, ce sa vorbeasca si ce nu, etc.

Da… Si noi am fost prin aceste zone si noi am invatat sa suferim si noi stim ca aceasta lume s-a nascut ostila, si noi stim ca nu meritam.

Adultilor le place contradictia, principala activitate a lor este sa isi impuna punctul de vedere in fata celorlalti pentru a se simti cat mai validati, pentru a se distrage de la suferinta care ii macina, pentru a-si demonstra ca asa este corect!

De fiecare data cand apare o stare de frustrare esti invatat sa o reprimi. Vai dar tu nu esti asa, esti doar obosit, suparat, bla bla. Cand apare o stare negativa unii se afunda in alcool, altii trag din tigara de scot un fum ca furnalul de la Marasesti, altii alearga, altii merg la sala de se bat, altii mediteaza, altii gandesc pozitiv…

Dar ce oare sunt toate acestea? Fuga de responsabilitate, fuga de tine. E ca si cum ai taia o buruiana de la nivelul pamantului, insa, radacina este inca acolo si buruiana va creste iar. Astfel, oamenii sunt intr-o continua fuga, intr-o continua evadare. Ei considera ca atunci cand vor fi bogati vor fi fericiti, ca atunci cand vor intalni acea persoana vor fi fericiti, etc. Dar cand ajung sa atinga toate aceste ambitii realizeaza ca tot nefericiti sunt intr-un final. Isi dau seama ca acel gol se umple doar pe o perioada scurta de timp iar haul prinde iarasi contur…

Radacinile ranan acolo, suferinta invatata se extinde ca un virus pe tot parcursul vietii, iar noi? Maratonisti!

Poate ca prin miile de tehnici si trucuri mai nou inventate ne vom putea eschiva destul de des de noi insine, insa va fi o infinita fuga, va fi o viata obositoare. Munca, frustrare, tigari, cafea, alcool, relatii esuate, certuri, dezamagiri, neimpliniri, insatisfactii, neliniste, boala, falsitate, identificare, monotonie, disperare, singuratate, cautari de tot soiul, etc.

Toate acestea pentru ca nu avem curajul sa taiem ceea ce este in noi. Vata, lumea exterioara este proiectia noastra dar imaginea isi are esenta inauntru, in proiector. Omul alearga toata viata incercand sa schimbe acea imagine proiectata fara insa a-si da seama ca imaginea se schimba din interiorul proiectorului nu de pe peretele pe care este proiectata… Nu poti modifica o imagine de pe ecranul televizorului daca nu esti in cabina tehnica.

Ajungem sa traim in lumea polaritatii, trist-fericit, bogat-sarac, durere-placere. Toate acestea nu sunt separate, ci stau frumos asezate pe aceeasi linie. Spre exemplu un termometru foloseste aceeasi scala gradata atat pentru minus cat si pentru plus, el nu are nevoie de doua, asa este si in cazul fericire-tristete. E normal sa atingi ambele poluri atata timp cat te supui voit acestor legi, cautand placerea si evitand cu desavarsire durerea. Aceasta lege spune ca atunci cand umbli dupa placeri vei atinge si durerea fiindca una se poate transforma foarte repede in cealalta, ele fiind de fapt, in esenta aceeasi chestie.

Suntem absorbiti de rezistenta, de aceea deseori ne zdrobim… Asa cum spunea Bruce Lee, fii apa prietene! Oamenii sunt precum pietrele, se izbesc cu putere unii de altii, evident, exista invingatori si invinsi, dar indiferent de rezultat, toti sunt ciobiti. Intalnesti oameni tradati, anxiosi, dezamagiti, etc. este aproape imposibil sa ai relatii armonioase fiindca oamenii tin de luptele lor trecute, tin de infrangeri si victorii, omul acela intra in viata ta cu o armata dupa el iar ce este grav e ca joaca rolul fiecarui soldat pe care il are si fiecarui dusman cu care s-a confruntat. De aceea e atat de greu sa relationezi. Fiecare a invatat ca trebuie sa vrea ceva, asa ca isi aseaza ostirile, trimit iscoadele, joaca cu cartile seductiei, pentru ca fiecare vrea sa OBTINA. Dar nici un razboi nu e avantajos si sunt pierderi in ambele tabere… Astfel unii isi mai iau cate o pauza…

Cand nu esti de acord cu o opinie, apare infanteria rezistentei. Nu te controla, doar intreaba-te, de ce vreau sa sufar? Ce am de castigat din asta? Simte, stai locului si simte, nu fugi si nu te refugia in furie, ura, etc.

Plangi daca vrei sa plangi, razi daca vrei sa razi, injura daca vrei sa injuri, critica daca vrei sa critici. Fa tot ce ai fost tentat sa faci si ti s-a spus ca nu este etic si moral. Dar observa-te si vezi ce genereaza aceste stari si de ce le imbratisezi. Doar lasii desavarsiti se infraneaza din a expune caracterul lor real, fiindca le este atat de frica.. Nu cumva sa fie respinsi!

Cand tu ai radacinile suferintei in tine si le acoperi bagandu-le sub pres, nu vei putea intelege nici iubirea, va fi tot un produs intelectual servit pe tava pe care scrie: ”asa se face”.

Ganduri bune si alegeri inspirate!

By Caras Alin

39a3784ded049eea489a74595e7d8791Cert este ca toti cautam fericirea (orice ar reprezenta aceasta pentru noi) si tindem cu orice pret sa evitam durerea.

Undeva in adancurile noastre simtim ca ne-am nascut sa fim fericiti… Totusi sistemul de operare al mintii pune deseori stapanire pe noi tragandu-ne in fel de fel de vibratii joase menite sa ne construiasca nefericirea.

Tot cert este si faptul ca suferintele sunt de natura fizica sau mentala. Insa in general suferintele sunt legate de mintea noastra, mai degraba decat de fizic. In cazul in care nu suferim de vreo boala se intampla destul de rar sa ne accidentam, astfel, marea problema o constituie suferinta mentala, fiindca mintea nu poate trai decat in trecut sau in viitor.

Gandul nu se poate auto-cuprinde pe sine insusi. Spui ceva si cand ai terminat de spus ultimul cuvant, acesta este deja trecut. Nu poti surprinde momentul prezent nicicum!

Lesne ne putem da seama ca prezentul este atemporal, acesta nu este conditionat de timp. Cand atingem prezentul suntem practic la poarta eternitatii, ne putem conecta la orice sursa de informatie existenta in acest univers. Dar toate acestea se pot realiza doar prin extinderea constiintei si printr-o intelegere clara a mintii.

Mintea este legata de sistemul emotional, astfel, suntem usor distrasi de la vata, traind intr-o lume colorat de virtuala dar care pare asa de reala… Si pare reala fiindca doare!

Tot ceea ce este real doare in lumea iluziei. Tot ceea ce se impotriveste imaginii ideale doare. Cautam sa ne trisam la fiecare pas permitand dependentelor noastre sa ne controleze, permitand acestor placeri imediate sa ne distruga viitorul.

Omul incearca sa evite durerea insa tocmai prin aceasta stradanie magnetul sau interior o atrage. Am fost invatati ca totul se obtine prin munca silnica. De fapt totul se poate obtine daca suntem in interiorul nostru si nu in afara… Fiindca majoritatea programelor pe care ni le-am insusit ne bruiaza evolutia si ramanem deseori interzisi, tristi, suspendati.

Astfel, pana una alta avem nevoie de o pace a mintii. Tulburarile mentale stau la baza tuturor bolilor.

Una din cele mai bune vesti ale vremurilor noastre este ca: mintea poate fi transformata, mintea poate fi si aliatul nostru nu doar dusman, mintea nu suntem noi.
Mult prea adesea credem in primele impresii. Concluziile pe care le tragem dupa ce aruncam o simpla privire sunt un adevar incontestabil.

Omul are multe masti si joaca multe roluri pentru a le putea stapani, experimenta si invata ceva din ceea ce i-a fost dat. Insa inainte de a-si pune masca pe care o va interpreta se da cu lotiunea durerii, astfel, deseori orice masca este insotita de drama. Masca dramelor este masca suferintei care indiferent de context va atrage dupa sine in orice poveste oricat de fericita, durerea.

Mastile pot produce durere numai in cazul in care ne identificam cu rolurile carora apartin. Suntem derutati si ne pierdem identitatea ratacind printr-o minte involburata. Tu nu esti rolul tau! Rolul tau de: copil, parinte, prieten, asocuiat, elev, sef, etc. este o simpla platforma prin intermediul careia te slefuiesti.

Tu nu esti rolul sau rolurile tale! Sunt convins ca ai intalnit oameni care dupa ce au pierdut marea iubire, averea, prietenii, etc. si-au pierdut identitatea pentru o vreme umbland dereglati. Ei erau ceea ce au pierdut… Si totusi la final a mai ramas ceva. Acel ceva total necunoscut, total neexplorat, total sters si incomod… Unii asa fac cunostinta cu ei insisi…
Linistea mentala este cheia de la usa evolutiei. Aceasta usa ne va duce dincolo de tiparele general acceptate ca fiind normalitate.

Ganduri bune si alegeri inspirate!

By Alin Caras

urlArtele martiale sunt mai mult decat o insiruire de tehnici de lupta. Artele martiale reprezinta unul din cele mai eficiente si mai vechi curente de dezvoltare personala.

In sala inveti sa fii simplu, respectuos, modest, disciplinat. Inveti sa-i sutii pe cei care se afla sub nivelul tau impartasindu-le din cunoasterea ta si pe de alta parte sa inveti de la cei care sunt peste tine.

O vorba spune asa: ”daca esti cel mai destept dintr-o camera, in mod sigur te afli in camera gresita!”

Cei care predau arte martiale de calitate ofera un mediu propice dezvoltarii personala, avand si pe cine sa inveti si de la cine invata in acelasi timp.

Cel mai important principiu pe care l-am invatat din artele martiale este acela de a-mi pastra spiritul incepatorului indiferent de cat de multe cunostinte am adunat.

Cred ca nu va este strain scenariul in care un soarec de biblioteca citeste cateva carti si apoi se apuca sa se dea intelept. Sunt oameni care au cateva experiente si au senzatia ca ei sunt peste oricine, fiindca ei stiu si fac si dreg.

De aici pana la aroganta sau un soi de falsa stima de sine nu mai este decat un pas. Sunt multi care vorbesc despre schimbare insa ei nu au reusit sa schimbe nimic in viata lor, fiind manati de viata si intamplare. Cand un asemenea individ descopera America el considera ca este necesar sa reinventeze roata, nu pentru ca aceasta ar fi ineficienta, ci pentru ca simte nevoia sa isi valideze fiinta prin prestia sa ne mai intalnita.

A-ti pastra spiritul de incepator inseamna a fi curios de ceea ce poate fi nou, imbunatatit, etc. Spiritul de incepator iti permite sa iesi din cutia in care te tin toate informatiile pe care le-ai acumulat pana in prezent, descoperind noi taramuri, noi posibilitati, noi trairi asezate armonios de simplu pe noi orizontri.

Dogmaticii se incoloneaza constiinciosi aparand un set de valori care nici macar nu este al lor. Pentru a fi capabili sa descoperim alte metode de a trai este necesar sa facem o restructurare interioara iar asta nu se face la nivel de masa, ci fiecare individ cu el insusi.

Durerea nu este altceva decat opunerea noastra cu o violenta extrema la evolurtie, la munca cu noi insine. Nu suntem aterizati cu pluta pe conducta in aceasta parte a universului care este in mare parte materiala, nu am venit aici cu scopuri marete proiectate in afara noastra scopul nostru fiind sa defilam tantosi ca niste curcani, avand in dinti fiecare realizarile si extrasul de cont lipit pe frunte.

Ne opunem evolutiei, ne opunem vietii, ne opunem mortii, ne opunem propriului nostru sine, ne opunem unu in fata altuia si apoi obositi si frustrati de munca, cafea, tigari, alcool, nopti nedormite, prieteni falsi, relatii disfunctionale, alunecam sleiti intr-o depresie profunda ce creeaza mii de intrebari, Nu stim exact ce va fi, de unde venim si incotro ne indreptam, dar stim clar ca nu asta era scopul. Poate nu stim care e insa cu certitudine stim ca nu acesta.

Pentru a-i putea oferi vietii un sens avem nevoie de restructurarea interna iar pentru asta avem nevoie de acest spirt de incepator care ne deblocheaza scotandu-ne ochelarii de cal.

Ganduri bune si alegeri inspirate! 🙂

By Caras Alin