Arhivă pentru Mai, 2016

Nu arunca visele la coș

Posted: Mai 24, 2016 in Uncategorized

9933bf0869adf71569cbd642c88b5e72

Deseori suntem prinși în goana vieții. Suntem luați efectiv pe sus de programele sociale. De aceste norme înstalate în capul și în sufletul nostru, care ne distrag și ne pavează elegant drumul către nefericire.

Deseori viața ne ia pe sus, asemeni unui vârtej care adună tot ce întâlnește în cale, și ne trezim că au trecut peste noi atâția ani… Unde om fi fost? Cum oare am trăit?

Hai să ne oprim un pic și să fim conștienți de acest aici și acum. Nu vom reuși în totalitate fiindcă mintea adoră călătoriile în trecut și viitor iar noi datorită faptului că ne identifcăm cu experiențele trecutului sau cu visele noastre, o vom însoți deposedându-ne de viața care se întâmplă acum.

Putem ține mintea în frâu comandându-i să se concentreze pe ceva anume. În cazul de față pe noi înșine.

Ție ce ți-ar plăcea să faci dacă ai fi liber? Dacă nu ți-ar fi frică, dacă nu te-ai simți nesigur, dacă nu ai hotărî dinainte de a încerca ce poți sau nu face, cum ar arăta viața ta?

Ți-ar plăcea să ai o casă mare pe malul oceanului? Să stai seara în curte și să contempli momentele din viață ascultând liniștea oceanului, privind luna și sorbind din licoarea preferată.  Sau poate ți-ar plăcea să ieși din rutină și să mergi la căbănuța ta de la munte, să asculți susurul râului, cântul păsărilor, să privești flăcările unui foc de tabără cum își ridică brațele către cer…

Ți-ar plăcea poate ca relațiile tale să fie mai armonioase… Poate dorești să te pierzi în brațele persoanei iubite sau prin paturile presărate cu arome desfătătoare ale diferiților amanți.

Poate ai vrea să nu mai simți o durere constantă în suflet, acea durere, căreia și mintea ta s-a plictisit să-i mai dea un sens, rulează în surdină ca un cântec trecut prin vreme.

Poate îți dorești faimă, să îți faci ideile cunoscute de întreaga lume. Să te privești în oglindă și să îți spui plin de încredere: da, ăsta sunt eu!

Poate în străfundul ființei tale stă închis un artist caruia i-ar plăcea să împărtășească o parte din frumosul său cu lumea din jur.

Cum ar arăta viața ta daca la ora 6 AM nu ar suna alarma să îți amintească faptul că trebuie să te duci la muncă. Să muncești pentru visul altcuiva.

Cum ar arăta viața ta dacă în loc să găsești mii de motive din cauza cărora nu ai putut face ceva anume, ai inversa foaia? Și în loc să găsești motive pentru a nu o face ai căuta motive pentru a susține acțiunea în direcția aleasă?

Cum ar arăta viața ta dacă ai schimba obiceiurile care te fac să pierzi timp, să te îngrași, să fii bolnav, frustrat, etc.?

Oare câte milioane de oameni nu și-au ținut visele captive din cauza fricii sau diverselor scuze, ca mai apoi, după o viață plină de neajunsuri, să le care cu ei la cimitir?

Știi? Nu suntem nemuritori, chiar dacă avem acest instinct de a moșteni lumea în veșnicia sa.

Intreabă-te, ce sfaturi ți-ai da dacă ai fi propriul tău copil? Ia un pix și o foaie și scrie. Detașează-te de lume, de problemele de prin gânduri și de conflictele din suflet, de dorurile inimii și de oboseala trupului. Spune-ți ție, ce ar trebui să fac?

Tu știi cel mai bine cum ai vrea să funcționeze viața ta. Desprinde-te un moment de tot și gândește-te, ce ar fi?

Acuma, îți mai spun ceva. 🙂 Din cauza lumii în care trăim, tiparul nostru mental despre viață nu este unul de succes. Avem întipărit în subconștient toate eșecurile lumii… În structura ADN a corpului nostru zac eșecurile părinților noștri, a bunicilor noștri, a stră-străbunicilor nostri și a stră-stră-străbunicilor lor. De aceea nu este ușor. De aceea omul moare învins.

Problema nu este încapacitatea ta de a o face. Ci mai degrabă lipsa de credință, de țel, de metode și perseverență. Doar cei care comit un angajament față de ei înșiși îl vor urma cu sfințenie și într-un final vor reuși să schimbe programele care vorbesc despre eșec atât de tare.

Doar eșecul devine succes. Nu poți evita eșecul fiindcă el este deja prezent în viața ta sub multe aspecte. În concluzie, nu putem evita ceea ce există deja. Luptăm din interior spre afară…

Nimic nu poate fi creat dacă nu a fost imaginat mai întâi. Dispui de această forță. Imaginează-ți unde vrei să fii, crează acel lucru în corpul tău emoțional, și într-un final vei fi atins de lumina vindecătoare a lui Dumnezeu iar creația ta va străluci.

Nu îți arunca visele la gunoi, nu acolo este locul lor.

Gânduri bune și alegeri inspirate! 🙂

Alin C.

o-MEN-WOMEN-DIFFERENCES-facebook.jpg

După cum bine știm suntem diferiți chiar dacă facem parte din aceeași specie. Iar aceste diferențe se materializează, de obicei, în zona de conflict.

Bărbații nu înțeleg femeile. Femeile nu înțeleg bărbații. Totuși, ei sunt sortiți să trăiască împreună căutându-se unii pe alții întreaga viață. Mitul că femeia nu poate fi înțeleasă a fost, în mod cert, inventat de un bărbat căruia i-a fost lene să schimbe ceea ce exista deja și în timp ce savura o bere a devenit filosof.

O zonă de confort agreabilă în care femeia este pe post de servitoare, satisfăcătoare de nevoi fizice,  mamă, soție, etc. dar care are obiceiul de a vorbi mult, a fi deseori nemulțumită,  a face din orice rahat o dramă. Cine să o înțeleagă? Hm?

Trebuie, în primă fază, să pricepem că bărbatul și femeia vin după mulți ani de evoluție. Deși au trecut împreună prin timp, creierele lor s-au dezvoltat în mod diferit. Bărbatul a trebuit să vâneze, să muncească pământul, să meargă la război și câte și mai câte îndeletniciri bărbătești n-or mai fi fost.

Pe de altă parte, femeia, a stat prin jurul casei ocupându-se cu creșterea copiilor, spălat, mâncare, etc.

Femeia este de regulă reprezentatul energiei feminine. Bărbatul reprezentatul energiei masculine. Bineînțeles, există atât femeia bărbat cât și bărbatul efeminat.

În concluzie avem diferențe la nivel intelectual și diferențe la nivel energetic.

Bărbații sunt ființe logice iar cuvântul unui bărbat este onoarea sa. Dacă un bărbat nu își poate respecta cuvântul va fi considerat un bărbat slab și, drept consecință, va fi evitat.

Femeile sunt ființe emoționale și sunt ceva mai avansate spiritual decât  bărbații. Ele percep mai multe vibrații de aceea, ce nouă ni se pare banal, pe ele, acel banal, le copleșește emoțional.

O femeie vorbește mult atunci când e supărată. Orice ar spune ea nu face altceva decât să exprime starea emoțională în care se află. Bărbatul tinde să ia în serios cuvintele pe care ea le spune fiindcă pentru el cuvântul rostit are o mare importanță. Demn de precizat este faptul că bărbații se și bat doar de la niște simple cuvinte. Asta pentru că pun un mare preț pe cuvânt.

Așa că, atunci când femeia îi aduce acuzații el se simte jignit și crede că femeia vrea să îl atace.

Femeia nu face altceva decât să exprime o stare emoțională pe care o tranzitează iar ceea ce înțelege bărbatul are legătură cu atacul. De aici până la separare și ură nu mai sunt prea mulți pași.

Noi, în calitate de bărbați trebuie să înțelegem femeia. Dacă tot logica noastră este mai bună, ne revine cumva această obligație.

Orice femeie își dorește un bărbat de care să fie mândră. Un bărbat demn de iubirea ei. În multe căsnicii soția îi reproșează soțului că și-a pierdut vremea cu el.

Atunci când femeia spune ceva însemnătatea a ceea ce spune nu are legătură cu, mai mult sau mai puțin, mirobolantele cuvinte pe care le folosește. Dacă îți spune să iei lapte pe drum înspre casă iar tu uiți, te va cicăli: ” ai spus că iei lapte, de ce nu ai luat? Doar ți-am spus că nu mai este! Ah, și scaunul acela de băcătărie stă așa  în trei ăicioare, ai zis acum trei săptămâni că o să  îl repari!”

Atunci te gândești: frate ce nebună, lapte pot sa mă duc să iau acum iar scaunul ăla doar am zis că îl fac da nu am avut timp.

Bărbatul se raportează strict la cuvintele pe care le aude. Femeia vrea însă să spună cu totul și cu totul altceva…

Nici ei în realitate nu îi pasă de lapte sau de scaun, ci îi pasă de cuvântul bărbatului. Dacă el nu își mai poate respecta cuvântul femeia devine nefericită. Și devine așa fiindcă simte că bărbatul ei pierde din integritate. Desori nici ele nu știu de ce sunt supărate. Acest fapt se datorează că nu au cunoașterea necesară să exprime ce este, dar știu clar că este ceva.

Femeia visează prințul. După ce el apare mai trece un timp și va avea un burtos, leneș, frustrat, ignorant, care o înjură și bea bere pe canapea cu telecomanda în mână. Atunci apare degradarea femeii. Femeia are nevoie de strălucire, de noblețe, pentru a fi pe deplin femeie.

Iar aici apare schimbarea. Femeii nu îi place să ia decizii dar fiindcă tu nu te implici și îi spui ”cum vrei tu iubi, ce vrei tu iubi, sau lasă-mă dracu in pace că am să fac”,  e nevoită să se îmbrace și să coboare după lapte, să caute anunțuri și să-l cheme pe Dorel să îți repare scaunul, să decidă unde faceți vacanța, la ce școală vor merge copiii, să meargă la ședințele cu părinții. Ei bine prietene, femeia ta se schimbă. Împrumută latura ta masculină și o minimalizează pe a ei…

Așa că parcă nu te mai atrage sexual cum te atrăgea, una peste alta nici nu mai are chef atunci când vii tu beat duhnind a zeamă de ploșniță și țigări și o trezești din somn pentru ”una mică” apoi adormi pe ea… Așa se naște femeia puternică.

Atunci când femeia vorbește ea îți transmite ceva. Încă mai speră… Din momentul în care o să tacă, să fii pregătit pentru ce va urma.

Dacă nu ai văzut niciodată o femeie îndrăgostită, nu ai văzut niciodată o femeie frumoasă!

 

Femeia trebuie iubită. Ai nevoie de  energia ei… Dacă alegi să trăiești în societate ai nevoie de strălucirea ei. Ce bărbat nu este încântat de o femeie frumoasă? O femeie care trece pe lângă tine și radiază o energie pură, simplă, nobilă, te umple cu ceea ce este ea. Deseori bărbatul tinde să sexualizeze imediat acea stare… Nu te gândi imediat la sex… Relaxează-te și inspiră energia ei, trăiește beatitudinea în brațele frumsului, nici măcar nu trebuie să vorbești cu ea…

Mulți bărbați o vor penru a fi a lor iar apoi își vor pierde interesul. Dorește-i în gândul tău să aibă parte de un bărbat care îi va amplifica strălucirea, care o va iubi și care nu se va speria de toanele ei aparent de neînțeles.

Ne îndrăgostim de femeie fiindcă ne inspiră, e atât de plăcut acel sentiment, apoi o inchidem între patru pereți îi facem copii și îi compromitem calitatea de femeie… Și ce facem după? Cheltuim bani pe amante, curve sau mergem la striptease… În loc să menținem frumos ceea ce avem.

Bărbatul are nevoie de răbdare și înțelegere pentru a sta în fața furtunilor iubitei lui. Să nu uităm că pe cele mai frumoase plaje se iscă cele mai puternice furtuni.

Lumea a ajuns la un alt nivel. Astăzi ar trebui să ne înțelegem în loc să ne condamnăm, să ne iubim în loc să ne urâm… Fiindcă azi cunoașterea ne stă la îndemână.

Gânduri bune! 🙂

Alin C.

Contradictions-Title-Image
De ce oamenii nu reușesc în iubire? Viziunea mea asupra acestui fapt este destul de simplă. Iubirea este o stare la care ajungi stergând de pe ea noroiul sau alte impurități care îi umbresc strălucirea.
 
La iubire ajungi abia atunci când înțelegi că ea nu se îndreaptă asupra unor persoane dorite. Adică alese prin intermediul unor programe intelectuale.  Ci asupra a tot ceea ce este viu și te înconjoară decorându-ți existența.
 
Ești incapabil de iubire atunci când poți urî. De aceea ”înalta” formă de iubire experimentată de majoritate este cea a atașametului.
 
Cunoști întunericul deoarece ai văzut lumina. Cunoști iubirea fiindcă ai experimentat ura… Viața asta 3D este oferită polarității. Dar în esență nu există nici iubire și nici ură. Nici bine nici rău.
 
Când cineva își pierde portofelul cu o suma mare de bani în el, pentru acea persoană acest fapt este rău. Nu tot așa este pentru cel flămând care îl găsește.
 
Viața iși modifică natura în funcție de percepție. Iar percepția oferă un sens evenimentelor.
 
Noi cunoaștem atât ura cât și iubirea. Cum funcționăm mai bine? Atunci când iubim sau atunci când urâm?
Când suntem iubitori viața alunecă frumos, nu-i așa?
 
În concluzie, ideea este că ar fi util, pentru buna noastră funcționare, să alegem emoțiile plăcute.
 
Vorbeam de șlefuit. Când cineva apare în viața ta și te îndrăgostești de el, peste calcarul care există pe diamantul tău se va da o vopsea strălucitoare, cu timpul, fie că persoana rămâne sau pleacă, vopseaua se șterge iar tu vei redeveni diamantul murdar.
 
Iubirea nu o aduce ceva din exteriorul tău. Fiindcă nu există ceva în exteriorul tău.
 
Iubirea se cultivă. Fiecare are o sămânță de iubire în el însuși. Tot ceea ce trebuie să faci este să îi creezi mediul optim de creștere. Apare altcineva și te convinge să iți plantezi sămânța in nisip. Apoi ți se reproșează că nu crește.
 
Nu poți urî ceva și iubi altceva iar lucrurile să meargă bine.
Știi ce se întâmplă când faci asta?
Cei pe care îi iubești tu, nu te iubesc ei iar cei care te iubesc pe tine, nu îi iubești tu. Îți pare cunoscut scenariul?
 
Deseori oamenii îsi aleg un partener pe ideea că acesta îl iubește sau măcar îi pasă. Nu fiindcă  este tot ce și-a dorit în această viață, nu că se simte inspirat, nu că impreună ar construi o lume mai bună, ci fiindcă l-a întrebat dacă a mâncat sau i-a adus flori, ce draguuuuțțț!
 
Nu îi poți spune univeruslui sau lui Dumnezeu (cum preferi) cum să îți aducă persoana potrivită. Vreau iubire însă aș vrea ca iubirea să vină din partea unui tip de 190cm cu mușchi, bogat, cald, rafinat și pe care să îl cheme George.
 
Nu îți crea modele, lasă viața să îți aducă ceea ce îți dorești in felul ei. Dacă iubești și ești iubit, mai contează că persoana e așa sau pe dincolo?
 
Puterea noastră de decizie devine deseori contradictorie, astfel, emitem semnale la fel de contradictorii, drept consecință trec peste noi ani și ne găsim în același loc cu persoane diferite…
Nu condiționa universul. Lasă viața să îți aducă ceea ce îți dorești cum o ști ea, tu fii atent la semnale și acționează în consecință la momentul oportun.
Gânduri bune.
Alin Caras