Arhivă pentru Iulie, 2016

Dimensiunile minții

Posted: Iulie 25, 2016 in Uncategorized
fractal_spiral_by_silencefreedom.png
Atunci când folosim cuvântul minte, o facem cu intenția de a exprima un anumit proces de gândire, facem referire la amintiri, etc. Acest cuvânt ar trebui să cuprindă totul. Acest tot care de foarte multe ori înseamnă mai nimic. Unii condamnă mintea, alții o aclamă și mai sunt și unii care nici măcar nu știu că au așa ceva.
 
La o analiză mai aprofundată, din perspectiva științei mistice, putem afla că mintea cuprinde 16 secțiuni care se pot reduce la doar patru pentru o mai ușoară înțelegere.
 

Prima dimensiune a minții este partea intelectuală a sa. Intelectul. Educația modernă apasă puternic această dimensiune, des ignorându-le pe celelalte.

A doua dimensiune este identificarea. Identitatea. Intelectul va apăra întodeauna identitatea. Oamenii tind să se identifice cu lucruri pe care deseori nici măcar nu le-au văzut, să nu mai vorbim de înțelegerea lor. Astfel, atunci când apare identitatea, intelectul va lucra în jurul acesteia.

A treia dimensiune este memoria. Aceasta este prezentă peste tot în corpul și energiile tale. Oricât de multă memorie ar exista în creier, corpul nostru îl poate depăși lejer. S-ar putea să nu îți amintești cum arăta stră-stră-stră-bunicul tău dar anumite trăsături din corpul său se găsesc astăzi la al tău. Fiecare celulă a corpului poartă cu ea foarte  multă informație, începând cu originea vieții și terminând cu ceea ce suntem astăzi.

A patra dimensiune este inteligența pură. Pentru ca lucrurile să funcționeze în armonie este necesară această inteligență. Ritmul inimii, presiunea sângelui, ciclul digestiei. Ceea ce mâncăm este transformat în corp iar ceea ce nu poate fi utilizat din acea mâncare este dat afară. Universul, planetele, ordinea ciclurilor, natura și tot ceea ce ar putea fi creație au la bază această inteligență. Viața pentru a se întâmpla are nevoie de inteligență.

Toate aceste dimensiuni formează un sistem  complex.

Inteligența trece prin memorie, memoria prin identitate, identitatea prin intelect. Intelectul reprezintă o dimensiune de suprafața a inteligenței pure și ne ajută strict la supraviețuire. Deseori oamenii tind să includă celelalte dimensiuni ale vieții în intelect încercând să raționalizeze totul.  Sunt acele persoane care spun că se află cu picioarele pe pământ. Ce se întâmplă însă este traducerea vieții prin lupa supraviețuirii. Și nu ducem lipsă de exemple:

dragostea trece prin stomac,

iubirea se duce si apoi rămâi cu banii

Deseori întrebările: cu ce te ocupi? Ce mașină ai? Și altele de gen, nu sunt altceva decât un mod subtil de analiză a unei situații financiare. Aici iubirea se va exprima doar prin partea intelectuală ceea ce duce–după cum vedem tot mai des– la o nefericire susținută.

Pentru a trece de lumea care ni s-a povestit și a nu mai trăi exclusiv pe baza unor șabloane, trebuie să atingem inteligența pură în mod conștient.

Sunt foarte multe practici care ne pot duce în această direcție iar ele rămân să fie experimentate de fiecare dintre noi, cu intenția de a afla exact care preactici ni se potrivesc.

Gânduri bune.

Anunțuri

Condamnarea de-a ne urâți

Posted: Iulie 16, 2016 in Uncategorized
140604_hv32t_juge_sn635
De regulă, atunci când apare un sentiment pentru ceva anume, fie el doar o simpatică senzație plăcută sau atingând liniile profundului, apare și dorința de posesie. Vreau acel lucru, vreau acea persoană pentru că îmi place cum mă simt atunci când interacționăm.
 
Când apare nevoia de a avea, nu poate lipsi teama de a nu pierde… A dobândi, a avea și a pierde sunt trei elemente care sunt pe aceeași linie, contopindu-se mereu. Bineînțeles că noi vrem să păstrăm ceea ce am dobândit până nu ne mai este de folos, chiar și dincolo de acest moment. Mama încă mai are hainele mele de la doi ani dar asta e o altă temă.
 
Dar cum poți păstra ceva când ești urmărit de teamă? Acdevărul este că noi putem deține exact atâtea lucruri câte putem lua de aici când trecem pe tărâmul de dincolo… Nimeni și nimic nu este cu adevărat al nostru. Când vom fi dispuși să înțelegem astea problema posesiei ca dispărea și odată cu ea și frica de a nu pierde.
 
 
Când o floare este frumoasă vrei s-o iei acasă și o rupi. Însăși frumusețea florii i-a adus sfârșitul. Când un om place alt om vrea să-l ia acasă, să-l separe de cercurile lui, de prietenii lui, de ocupațiile sale zilnice, de hobiuri, reducând cercul și condamnându-l la urâțire, așa cum bine spunea prin vers regretatul Adrian Păunescu: 
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Deseori cei ce ne iubesc ne amputează existența fiindcă ne vor doar pentru ei. Se tem ca nu cumva altcineva mai bun, mai deștept, mai frumos, să ne atragă atenția. Vedem în relații forme de control la tot pasul.
160318-167473
Sentimentul acela frumos de apreciere și dragoste se transformă într-o otravă care circulă rapid prin vene, atunci când apare frica de a nu pierde. Așa, asemeni florii care după ce a fost ruptă începe să se ofilească, in partenerul acuzat, restricționat, urmărit și controlat începe să moară frumosul… Iar dacă nu pleacă, peste un timp va primi reproșuri despre urâțirea sa…
Dar noi spre deosebire flori și avem puterea de a alege. Nu rămâneți lângă oameni care sunt geloși din prea multă iubire. Sunt bolnavi de propria lor importanță, nu iubitori. Asta nu are legătură cu iubirea. Gelozia nu este iubire. De fiecare dată când te găsești in situații asemănătoare ești în plin proces de urâțire.
Sentimentul naște dorința de a avea… Apoi apare dorința de a modifica ceea ce avem, a-l face după chipul și asemănarea noastră. Mai apoi, dacă reușim, nu ne va mai plăcea… Fiindcă noi înșine nu ne placem prea mult și mereu căutăm compania altcuiva pentru a scăpa de propria noastră prezență. Avem nevoie de diferit… Imaginați-vă toate mașinile din lume vopsite în galben. Toți oamenii purtând haine galbene, toate clădirile vopsite în galben… Sinistru, nu? Așa e și cu oamenii, ei nu trebuie să fie la fel.
De fiecare dată când cineva vrea să te transforme, de fiecare dată când tu vrei să transformi, se activează procesul de urâțire care circulă în ambele sensuri.
Dacă o floare este frumoasă, n-o rupe… Treci pe acolo și mâine, și poimâine, și săptămâna viitoare…
E normal să vrem un om frumos lângă noi dar dacă îl rupem din mediul care îl face frumos… Ce va mai rămâne dacă nu opusul frumosului?
Așa că, dragă cititorule simpatic, nu accepta să fii urâțit de dependențe, gelozii, restricții și reguli, suferințe psihologice, etc. Lasă sentimentul să curgă frumos departe de cușca minții pe care scrie AL MEU!
Gânduri bune și alegeri inspirate.

Dependența de ”iubi”

Posted: Iulie 13, 2016 in Uncategorized
Sub-1-give-or-get
Deseori oamenii refuză ideea că unele lucruri sunt strict personale și ele trebuiesc tratate ca atare.
 
Pur și simplu unii sunt dependenți de acest ”împreună” și îl vor cu orice preț.
 
Majoritatea intră în relații pe baza unor potriviri ADN (când o persoană posedă alte gene decât cele pe care le ai tu ea ca prin farmec devine atractivă pentru tine, acesta este primul impuls pe care îl calculează de fapt corpul tău pentru a se înmulți, el găsește că prin unirea genelor voastre rezultatul va fi o versiune umană îmbunătățită).
 
Nu rare sunt cazurile când nu este vorba despre nimic altceva.
Dar hey! Tipa arată bine!
Ai văzut ce zâmbet are, ce mușchi și ce frizură interesantă? Vaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii! Are și atuaj, tu!
 
Apoi apare procesul de acomodare prin care indivizii se cunosc.
Îți place ABBA?
Serios? Wow!
Și mie, da! Și eu!
Stai! Nu-mi zi că și tu… Pfff, de necrezut! Chiar nu am mai întâlnit pe nimeni atât de asemănător.
 
Cool! Acum sunt într-o relație… Deschisă! 🙂
 
Ea visează la lucruri comune.
El vrea să ajungă mare. Vrea să crească, să demonstreze, să fie, să aibă. Ar vrea să cumpere pământul și apoi să-l închirieze la ruși, în timp ce este undeva pe Marte în vreun spa extraterestru.
 
Ea vrea un pic de atenție.
El se plânge că nu îl înțelege.
Ea reproșează că și-ar fi dorit o carieră dar vezi? Trebuie să stea cu ăla mic.
 
Astfel, comunitatea se dizolvă, fiecare înțelege că de fapt vrea altceva, punându-se de acord printre acuzații și lacrimi că de fapt nu a mers. Că visul împlinit nu a fost chiar împlinit.
 
Atracția fizică și numitorul comun ABBA s-au șters în urmă cu vre-o cinci ani… Și cât de bine se știau!
 
Oare?!
 
Intri într-o relație fiindcă toată lumea are una? Si, na, e normal!
Nu?
 Nu știi de fapt ce vrei dar crezi cu tărie că altcineva știe?
O persoană care își definește obiective a căror îndeplinire ține de o altă persoană se supune riscului ca celălalt să nu vrea să facă niciodată acel lucru necesar atingerii obiectivului. Acest fapt naște stres, dependență, neîmplinire și alte ingrediente ale suferinței.  
Nu te arunca, auto-manipulându-te, imaginându-ți ce minunat va fi, când va fi să fie.
Da, știu! Și tu ai dreptul la suferință, la fel cum l-au avut bunicii și părinții tăi. Te-ai născut, ai moștenit automat acest drept, stai relax. Întrebare e: chiar vrei să-l folosești?
Cine nu se poate găsi pe el însuși pe câmpiile înverzite sau la umbra unor copaci, sub adierea suavă a unui vânt de vară ce flutură de ici colo mireasma florilor, nu are nici o șansă într-un spațiu închis, aglomerat, plin de fum,  izuri de alcool, rânjete prietenoase, priviri ispititoare și roluri în plin act.
Nu! Nu altcineva te va face fericit. Când vei descoperi frumosul în tine automat vei ști să îl recunoști și în alții.
Ah, zici de teoria aia cum că dacă vezi frumosul în tine îl vezi și în alții, indiferent cum ar fi acești alții? Nu.
Dacă poți vedea frumosul, primul lucru care ți se va arăta va fi urâtul. Frumosul poate exista doar fiindcă există urâtul. Nu poți fi pe deplin conștient de frumos și să nu vezi urâtul. Cine susține că dacă vezi frumosul vei vedea în jur doar frumos, trăiește într-o iluzie care pân la capăt nu se va dovedi atât de frumoasă.
Ai să vezi sute de oameni schingiuți de trecutul lor. Anxioși, suferinzi, paranoici, neîncrezători… Dar! Îmbrăcați bine și cu un parfum decent. Doritori de a mai adăuga câteva elemente în rolul lor.
Când vei ști ce vrei, vei ști de ce ai nevoie iar când vei ști ceea ce îți trebuie vei căuta acolo unde trebuie.
Nu intra în relații doar pentru a fi târât în trecutul tumultuos al altora, îl ai și tu pe al tău…
Scapă de sacii pe care îi cari. Anulează-ți reacțiile automate. Tu nu ai nevoie de nimeni. Tu alegi conștient echipa care te va susține… Dar pentru a fi susținit trebuie să fii un om al acțiunii. Nimeni nu va lupta pentru visele tale dacă nici măcar tu nu știi cu exactitate care sunt ele.
Tu vei face pașii. Tu vei alege. Tu vei crea. Nu aștepta prințul sau prințesa pentru a călători în lumea basmului… Acolo trăiesc și zmeii și-s mai puternici decât se spune.
Crează un plan pentru călătoria ta. O hartă. Odată ce știi unde mergi vei întâlni și oameni care merg întracolo. Nu te poți căsători cu cineva care are o companie de petrol când tu dorești o planetă mai curată, un aer mai bun. Din punctul de vedere al partenerului tu nu înțelegi și invers.
Nu-ți lega viața de cineva doar fiindcă e sexy sau are șarm iar amândoi știți că ABBA este o formație care cântă, cânta sau, mă rog, ceva de gen!
Gânduri bune!
arrogance
Desori oamenilor le este atât de greu să se observe… Se văd în treacăt, apoi, loviți în aripi se plâng că nu au fost înțeleși.
A nu asculta pentru a înțelege, ci doar pentru a da o replică,  înseamnă separare. Înseamnă că îți pregătești singur capcana în care mai târziu te vei afla.
Nu este greu să cunoști un om, e chiar foarte simplu aș putea spune. Oamenii sunt, de regulă, ființe emoționale și nu logice.
Omul exprimă tot ceea ce este prin intermediul emoției. De aceea unii sunt triști, alții nu vor să vorbească, alții plâng, etc. Ne putem da seama cu ușurință care este greutatea unui om cu un minim de cunoaștere.
Și totuși, adesea oamenii se plâng că au fost înșelați, duși în eroare, excrocați, sau, sau. Oricum, cuvinte diferite, aceeași destinație.
Realitatea? Ei s-au excrocat pe ei înșiși fiindcă au omis să asculte și au împovărat un om cu așteptările lor.
Oamenii cu care avem relații nu s-au născut pentru a ne face pe noi fericiți, ei se vor pe ei înșiși fericiți. Aici apare separarea. Fiecare vrea ceva ce nu are dar crede că acel ceva se află în pivnița celuilalt.
E ca în cazul unui citat, sună bine și fiecare înțelege ce vrea. Fiecare vine la pachet cu adevărul propriu care survine la rândul său din experiențele trecute. Oricum, asta nu are nici o legătură cu adâncimea și sensul citatului. Cititorul apare cu proiecția și crede că de fapt a priceput. El știe!
Pentru a înțelege cu adevărat avem nevoie de o ”uitătură” obiectivă. O analiză pe baza a ceea ce a fost omul care a zis ce a zis, apoi, este necesară o trecere lentă la însemnătatea cuvintelor din interiorul frazei. Deseori, pentru noi, un cuvânt poate însemna ceva iar in contextul frazei el să prindă alte semnificații.
Episoadele noastre conflictuale, dramele, suferințele mentale care apar în urma unor războaie ideologice din care ieșim șifonați, ar putea lua sfârșit dacă am privi ceea ce este în loc de ceea ce am vrea să fie. Dacă am spune nu știu în loc de știu. Nici un învățat nu a pornit la drum cu ideea că știe totul sau că ceea ce știe, știe cel mai bine.
Am văzut în la viața noastră zeci de oameni care au murit. Au fost luați și aruncați într-o groapă de doi metri, cu mai mult sau mai puțin fast. Tot ceea ce avem și contează pe nivelul social, cam la atât se rezumă. Într-o secundă ți se ia totul. Identificarea ta cu ceea ce ai nu valorează nimic.
Identificarea cu familia, cu lucrurile materiale, cu trupul lucrat la sală sau machiat până la refuz, au numai relevanță socială.
Cine suntem noi în ochii lumii?
Ce avem în casă, ce mașină conducem?
Ce pot vedea ceilalți la noi pentru a ști că noi avem valoare?
Și totuși, când vine momentul transcenderii, toate acestea nu mai fac doi bani. Importanța asta de sine nu mai face nici o para chioară.
În jurul nostru este plin de oameni mega-importanți. De la timidul care nu își spune părerea de frica a ceea ce ar putea gândi alții despre el iar asta i-ar lua din fastul cu care își poartă el la nivel intern părerile despre sine, până la ciobanul arogant care crede că e bogat sau cei care merg la cafea cu girofarul albastru aprins.
Șabloane sociale, măști, adevăruri interpretate în funcție de greutatea importanței pe care și-o atribuie individul.
Când omul nu se va mai considera invincibil, atot-știutor și atât de important va prinde curaj. Importanța unora îi ține din acțiune. Ce o să creadă despre mine? Dacă, dacă, dacă?
Este necesar să fim simpli dar nobili. Să înțelegem ceea ce avem și ce nu. Ceea ce ni se poate lua și ce nu.
Valorile sociale pretind. Cred că Dumnezeu a făcut stelele doar pentru a decora cerul pământului. Partenerul de relație ar trebui să te facă fericit că doar ăsta e rolul lui, nu să îl faci tu pe el. Măcar atât meriți nu?
Dar cum crezi că gândește celălalt? Ai ghicit, la fel! Doi oameni importanți și care merită, așteaptă dezamăgiți rândul la fericire…
Valorile existențiale vorbesc de ceea ce suntem de fapt, de cum înțelegem lumea dincolo de aceste cinci simțuri. Omul poate trăi iubirea, pacea, frumosul și sublimul.
El poate de asemenea înțelege că ele nu sunt totul… Tot ceea ce poate fi lăsat în urmă, stările și lucrurile de care ne desprindem cu atâta ușurință într-o clipă, nu pot însemna TOTUL!
Gânduri bune și alegeri inspirate! 🙂