Condamnarea de-a ne urâți

Posted: Iulie 16, 2016 in Uncategorized
140604_hv32t_juge_sn635
De regulă, atunci când apare un sentiment pentru ceva anume, fie el doar o simpatică senzație plăcută sau atingând liniile profundului, apare și dorința de posesie. Vreau acel lucru, vreau acea persoană pentru că îmi place cum mă simt atunci când interacționăm.
 
Când apare nevoia de a avea, nu poate lipsi teama de a nu pierde… A dobândi, a avea și a pierde sunt trei elemente care sunt pe aceeași linie, contopindu-se mereu. Bineînțeles că noi vrem să păstrăm ceea ce am dobândit până nu ne mai este de folos, chiar și dincolo de acest moment. Mama încă mai are hainele mele de la doi ani dar asta e o altă temă.
 
Dar cum poți păstra ceva când ești urmărit de teamă? Acdevărul este că noi putem deține exact atâtea lucruri câte putem lua de aici când trecem pe tărâmul de dincolo… Nimeni și nimic nu este cu adevărat al nostru. Când vom fi dispuși să înțelegem astea problema posesiei ca dispărea și odată cu ea și frica de a nu pierde.
 
 
Când o floare este frumoasă vrei s-o iei acasă și o rupi. Însăși frumusețea florii i-a adus sfârșitul. Când un om place alt om vrea să-l ia acasă, să-l separe de cercurile lui, de prietenii lui, de ocupațiile sale zilnice, de hobiuri, reducând cercul și condamnându-l la urâțire, așa cum bine spunea prin vers regretatul Adrian Păunescu: 
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Deseori cei ce ne iubesc ne amputează existența fiindcă ne vor doar pentru ei. Se tem ca nu cumva altcineva mai bun, mai deștept, mai frumos, să ne atragă atenția. Vedem în relații forme de control la tot pasul.
160318-167473
Sentimentul acela frumos de apreciere și dragoste se transformă într-o otravă care circulă rapid prin vene, atunci când apare frica de a nu pierde. Așa, asemeni florii care după ce a fost ruptă începe să se ofilească, in partenerul acuzat, restricționat, urmărit și controlat începe să moară frumosul… Iar dacă nu pleacă, peste un timp va primi reproșuri despre urâțirea sa…
Dar noi spre deosebire flori și avem puterea de a alege. Nu rămâneți lângă oameni care sunt geloși din prea multă iubire. Sunt bolnavi de propria lor importanță, nu iubitori. Asta nu are legătură cu iubirea. Gelozia nu este iubire. De fiecare dată când te găsești in situații asemănătoare ești în plin proces de urâțire.
Sentimentul naște dorința de a avea… Apoi apare dorința de a modifica ceea ce avem, a-l face după chipul și asemănarea noastră. Mai apoi, dacă reușim, nu ne va mai plăcea… Fiindcă noi înșine nu ne placem prea mult și mereu căutăm compania altcuiva pentru a scăpa de propria noastră prezență. Avem nevoie de diferit… Imaginați-vă toate mașinile din lume vopsite în galben. Toți oamenii purtând haine galbene, toate clădirile vopsite în galben… Sinistru, nu? Așa e și cu oamenii, ei nu trebuie să fie la fel.
De fiecare dată când cineva vrea să te transforme, de fiecare dată când tu vrei să transformi, se activează procesul de urâțire care circulă în ambele sensuri.
Dacă o floare este frumoasă, n-o rupe… Treci pe acolo și mâine, și poimâine, și săptămâna viitoare…
E normal să vrem un om frumos lângă noi dar dacă îl rupem din mediul care îl face frumos… Ce va mai rămâne dacă nu opusul frumosului?
Așa că, dragă cititorule simpatic, nu accepta să fii urâțit de dependențe, gelozii, restricții și reguli, suferințe psihologice, etc. Lasă sentimentul să curgă frumos departe de cușca minții pe care scrie AL MEU!
Gânduri bune și alegeri inspirate.
Anunțuri
Comentarii
  1. Mary Pop spune:

    Buna Alin !
    Te felicit, mai intai, pentru modul tau de gandire si pentru felul aerisit si concis al exprimarii.
    Foarte bun articolul tau, dar eu vin cu niste dileme .

    M-am ofilit si eu într-o astfel de relatie si m-a durut sa descopar ca în timp ce era preocupat sa ma urmareasca si sa ma acuze (motivând teama de-a ma pierde),,, el avea relatii „pe-alaturi”, dar tot pe mine ma acuza si ma urmarea, asa ca-n „fugi cocos dupa gaina, caci IL prinde o vecina”. Si tot el facea pe victima si-n familie si la toti cunoscutii .
    Descoperindu-l în fapt si nevoit sa nege prin minciuna în toate modurile posibil, s-a plâns la toata lumea ca sunt geloasa, ca eu îl urmaresc,etc.,învinuindu-ma permanent de comportamentul sau (ca el se simtea controlat si îndreptatit sa plece, desi tot eu am plecat, caci lui i-ar fi convenit situatia…).
    Insa eu am picat, efectiv în mizeria lui, nevisând vreodata ca mi se poate întâmpla. Era normal sa fiu surprinsa si sa reactionez în situatia în care el facea si tot el acuza. De-atunci eu sunt cea geloasa iar el e o victima permanenta, în mintea lui – urmarit de mine ( asa se victimizeaza tuturor si nu putini îl cred !).
    Oare cât de bine ma pot simti eu si altele ca mine în asa situatie? Binenteles ca l-am lasat, dar si azi continua sa spuna tuturor ca ceea ce face el, eu fac ! Si ca el e cel care-a plecat ! Si chiar nu sunt o persoana geloasa si nu cred ca se poate numi gelozie reactia de surprindere , când îl descoperi ca face ce acuza ! Si nici grija de dupa nu cred ca e gelozie ci doar deruta personala : „va mai face, oare sau a fost doar accidental”, desi la baza stau mereu alegerile .
    Ajunsesem sa ma cred, prin toate acuzatiile lui, o persoana cu probleme de gelozie, dar dupa divort, în cuplul meu de azi, de trei ani, nu s-a pus vreodata problema geloziei între noi. Fiecare avem un program al sau, avem prieteni, ne plac lucruri diferite dar nu ne incomodam în nici un fel. Ne bucuram sa ni le povestim . Binenteles ca stim unul de altul unde mergem fiecare , fie la tuns, fie la un meci cu prietenii, fie la un film împreuna sau separat, etc..
    Aceasta mi-a redat încrederea în mine, dar ma-ntreb câte femei nu sufera asa, neavând iesire, pâna sunt nevoite sa plece? Iar ei sunt crezuti de toti acolo unde se plâng ! Si se sprijina foarte bine pe articole ca si acesta al tau, continuând victimizarea.
    Prin viziunea si experienta ta, ce crezi despre un astfel de caz ?
    Multumesc .

    • carasalin spune:

      Buna Mary! Nu puține sunt persoanele care sunt prinse în genul acesta de capcane. Oamenii lângă care trăim și în care credem ne influiențează mai mult decât ne dăm seama. Astfel, putem fi destul de ușor îndepărtați de dorințele și visele noastre, dacă nu alegem cu grijă cu cine stăm la masă. 🙂

      Acuma, dacă mediul devine nociv, ieșim din el, asta e cea mai simplă și eficientă soluție. Apar poveștile și repercursiunile unei relații aflate la final. Prieteni, rude, etc. tot acest cerc de inși care compune lumea unui om. Dar ce valoare au toate aceste bârfe și păreri? Au oare vre-o importanță existențială? Sau doar una socială, care azi vine mâine trece, peste două săptămani iar și așa mai departe…

      Dacă ești fericită azi de ce mai ții cioburi din zidul Berlinului? Problema este că deseori privim lumea prin lentila unor etichetări exterioare. Noi ne identificăm cu anumite programe mentale care deseori cuprind și ceea ce au spus alții despre noi, apoi devenim confuzi, nesiguri și în cele din urmă vrem să demonstrăm că nu e așa, ci altfel. Nu-ți consuma energia cu nimicuri de gen, pentru a convinge niste oameni, care oricum nu contează atât de mult, de niște chestii care pentru ei sunt de fapt un subiect de bâfă.

      • Mary Pop spune:

        Buna Alin,

        ai dreptate ! Sunt doar amintiri neplacute pe care le-am evocat regasindu-ma în subiectul tau,
        prin prisma caruia m-am gândit si la toate persoanele ca mine, cunoscute sau nu, care se pun tot timpul sub semnul întrebarii, care greu îsi regasesc încrederea de sine. „Cioburile Berlinului” sunt doar amintiri neplacute ce revin când ma lovesc de subiect, datorita nedreptatii acelor ani .
        Desi trecutul gri se coloreaza prin prezent, suntem umani si nu putem opri cele câteva lacrimi ce apar la gândul contrastului dintre acea perioada cu sechele si cea de azi cu multumire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s