Arhivă pentru Noiembrie, 2016

Eliberează-te de chingile normelor

Posted: Noiembrie 27, 2016 in Uncategorized

Hey!

Indiferent de ceea ce vrei să realizezi, înainte de toate, ai nevoie de TINE! Deseori tindem să privim în jur după unelte ajutătoare și tot atât de des ne pierdem printre ele.

Ai nevoie de tine în primul rând. Ai nevoie să știi cu exactitate unde te afli și unde vrei să ajungi. În lumea asta sunt foarte multe lucruri care ne distrag iar dacă nu suntem bine împământați în ceea ce vrem să realizăm, vom pierde direcția. Ce-ar fi dacă, un avion, odată ajuns deasupra norilor și-ar tot schimba direcția? Ar mai fi valabil biletul tău pe care scrie Paris?

Asemenea acestui avion rătăcit oamenii tind să își schimbe direcția.

O să fac asta, pe urmă ailaltă, săptămâna viitoare mă răzgândesc iar și tot așa. Pentru a realiza ceea ce ți-ai propus ai nevoie de acțiune constantă în acea direcție. Odată ce îți pui energia în ceva, odată ce ai ales să investești în realizarea acelui lucru, arde corăbiile și nu te mai gândi la ideea de retragere.

A nu ști cine ești și ce vrei, a te răzgândi des, a spera că vei primi ajutor din afara ta, a crede că un iubit ideal ți-ar schimba viața, că un mariaj ar fi perfect, că un copil va rezolva problema sensului, toate aceste ingrediente alcătuiesc rețeta nefericirii.

Relațiile pe care le ai se clădesc în jurul a ceea ce ești. De aceea trebuie să descoperi adevăratul sens al existenței tale.

Vieți liniare am trăit toți și cu toții vedem în jurul nostru oameni care trăiesc așa. Muncă pentru alții, o lună pe an concediu, slăninuță peste tot, discuții fără sens. Așa trec anii… Cu ideea că, fac eu mâine!

Trăim într-o lume a mirajului.. Pfff, e atât de aglomerat uneori. Unii îți prezintă cu opulență averile lor, alții îți flutură diplomele de studii pe la nas, alții te tâmpesc cu mirosuri de nu știu ce parfum, alții au țoale, alții mușchi și tot așa.

Dar știi ceva? Dă-i dracu! Tu, tu unde ești printre toate acestea?

Ești șoricelul ăla de sub pat care își promite că într-o zi va fi mai mult, ești ăla care se ascunde după ideea moralității și a bunului simț? Ăla care a fost la școală și își aduce aminte cu plăcere de asta? Vezi ce obiceiuri ai care te ajută să nu fii sincer cu tine însuți, află ce te reține, află de ce îți pasă de părerea altora, descoperă-te. Caută ajutor, vorbește cu oameni care te pot ajuta și susține… Nu mai lăsa lumea din jurul tău să îți recalculeze direcția, să îți aleagă gândurile, hainele, vocabularul, manierele.

Creăm un zid în jurul inimilor noastre cu tot felul de norme sociale și maniere fandosite. Ne lăsăm des influențați de abordarea unora și de egoul lor măreț.

Dar dincolo de toate acestea ai nevoie de tine. Nu e nevoie să vrei să schimbi lumea rezolvând problemele altora, e nevoie să îți rezolvi problemele tale. Dacă vrei să salvezi pe cineva într-un incendiu îți pui masca de gaze ție, nu lui, pentru simplul fapt că el este deja inconștient iar tu fără mască nu vei putea să îl scoți afară… Așa e și în viața de zi cu zi, înainte de toate salvează-te pe tine.

Pornește pe acest drum al descoperirii de sine și nu te lăsa intimidat de câinii care latră sau lupii care urlă.

Eliberează-te de chinga normei sociale. Nimic nu este mai seducător decât un om care trăiește liber. Bineînțeles, deseori sclavii normelor, vor numi asemenea om infam dar cine are timp de ei?

Tot timpul am fost interesat de ceea ce știe un om nu despre ceea ce crede.

Gânduri bune și alegeri inspirate simpaticilor! 🙂

Anunțuri

Exerciții de sinceritate

Posted: Noiembrie 10, 2016 in Uncategorized

before-and-after-makeup-photos-vadim-andreev-8

Hey!

Zilele trecute hoinăream nestingherit pe facebook, știi tu, site-ul acela. În lista mea de prieteni mai sunt și alți filosofi neconsacrați, în afară de mine, care postează chestii adânci de o însemnătate rară. 🙂

Acestea fiind zise, îmi apare în fața ochilor: viața este despre autentic…

Hmmm…

Oare chiar așa e?

 

Cumva, percepem un procent foarte mic din întregul realității, de aceea fiecare este cu tarlaua lui iar acea tarla reprezintă însăși lumea…

Descartes scria prin anii 1600 ”cuget deci exist”. Dar oare nu tocmai că existăm putem cugeta? Da, oricm, să ne întoarcem la cârdul nostru de oi leșinate.

Autenticul.

Își propun să facem un exercițiu de sinceritate. Dacă privim atent, atât la oamenii din jur cât și la noi înșine, lesne putem observa că ființa umană are o părere mai bună  despre ea însăși decât în realitate. Fiecare se crede mai frumos, mai special, mai deștept decât este.

Mă întorc la facebook…. Poze modificate, cineva spunea că nu există șanse să recunoaștem o persoană pe stradă după pozele de pe facebook.  Și în unele cazuri este adevărat. Dar ce motiv ar avea o persoană, altul decât a încerca să pară ceea ce nu este, să își modifice pozele până devine de nerecunoscut?

Bun, lucrul acesta nu se limitează însă la poze, relațiile romantice reflectă foarte bine acest fapt. Omul care îți este alături îți oglindește de fapt personalitatea ta. De aceea asocierea trebuie să fie una perfectă. Prietenul sau amicul poate avea coșuri, poate fi gras, se poate îmbrăca aiurea, dar e băiat bun, nu contează toate astea! Dar partenerul… Hmmm, el nu poate fi așa!

Mă opresc un pic la oglindire fiindcă aspectul acesta este înțeles prost de mulți oameni, ca și faza cu iubirea necondiționată. Există un text tot mai des preluat, fără însă a se acorda importanță esențialului și adevăratului sens, care zice:

Ești ceea ce vezi în ceilalți, dacă spui ceva despre cineva. spui de fapt despre tine, aia ești tu de fapt!

De ce mi se pare mie retard acest text? Simplu! Un om are două părți, una negativă și una pozitivă… Inevitabil, el, omul, va oglindi ambele variante în lumea din jurul său. Dacă un om este nervos și cineva îl irită mai mult el va avea, pe baza reacțiilor chimice din organism, o anumită atitudine bazată pe un anumit tip de raționament, de care este capabil la momentul respectiv. Asta nu înseamnă că este un jeg, că atunci când ajunge acasă nu își strânge cu drag copiii în brațe.

 

Cei care judecă astfel de aspecte într-un singur sens se asociază pe ei înșiș cu bunătatea întruchipată. Vai, ce a putut să spună ăla! Câtă răutate există în lume! Dacă și-ar vedea ipocrizia ar păli instant de rușine, da” ăștia nu o văd! Viața nu are o singură culoare.

Astfel, de multe ori oamenii aleg ce parte din ei vor oglindi în funcție de interese sau tipare. Atunci când își aleg partenerul oamenii vor pe cineva cu valoare socială, cât mai frumos, inteligent, cu simțul umorului loial, bogat, etc. Știind clar că lumea îi va asocia cu partenerii lor. Până și cel care va termina șifonând alte paturi cu miresme aromate va avea pretenții de la partenerul stabil de valorile enumerate mai sus.

 

Noi nu suntem simple ființe aflate în acest univers periferic ce trăiesc pe o planetă neînsemnată și cu un nivel al inteligenței foarte redus, mărturie stând faptul că ne batem de la pământ, îl apărăm, iar în ziua în care murim nu luăm nimic. Nooo…

Noi suntem descendenții unui zeu și suntem niște ființe divine, super elevate, dar nah, care se mai mocirlesc pe pământ că așa i-a parașutat karma, să împărtășească din vasta lor înțelepciune gândacilor.

 

Toate aceste asocieri ne distrag de la ceea ce suntem de fapt. Realitatea nu este seductivă așa că oamenii au nevoie de povești să o poată suporta.

Suntem foarte ușor de controlat și jefuiți de dreptul de a avea o viață decentă tocmai că refuzăm să vedem ceea ce este așa cum este.

Presa ne minte, politicienii ne mint, reclamele ne mint. Redbull îți dă aripi dar are în componență substanțe care îți pot aduce un stop cardiac înainte de vreme. Super detergentul care numai cu o picătură spală toate tigăile din sat. Aparatul care te ajută să slăbești fără să faci nimic.

Până și pentru cea mai îngustă minte de pe planetă este evident faptul că nu are cum să fie așa dar totuși unii cumpără, de ce? Că sunt proști, s-ar grăbi alții să spună, dar nu e vorba de prostie ci de speranța că basmul este real, că realitatea nu e așa cum este ci cum o prezintă povestea.

Fiecare crede despre el însuși că este demn de iubire. Dar în realitatea sa nu experimentează acea iubire profundă despre care a tot auzit vorbindu-se. Când este întrebat de ce, dă vina pe calitatea oamenilor din ziua de azi. E greu dom”le să mai întâlnești pe cineva autentic și valoros… Fraza asta face referire la faptul că cel în cauză este valoros și autentic, doar ceilalți au o problemă că nu sunt.

Realitatea? Se poate ca acea persoană să nu experimenteze legături frumoase din cazua unor credințe și experiențe trecute care limitează până la interzicere accesul persoanelor care i-ar putea duce într-o altă lume. Ei vor să trăiască doar ceea ce cunosc iar ceea ce cunosc este limitare, suferință, plafonare, control, impunere, șabloane. Dacă pe baza acestor ”valori” alungi oamenii care vin în viața ta, asta nu înseamnă că ei nu sunt autentici.

Când ai obținut ceva cu adevărat?

Când ai renunțat la visul ideal care te ținea într-o relație de rahat și ai revenit cu picioarele pe pământ.

Când ai zis stop! Așa nu mai merge, aici nu am nici o șansă, acest mediu nu imi este benefic, trebuie să mă mut, trebuie să fac asta și ailaltă.

Ai obținut ceva doar atunci când ai renunțat la lumea visului și ai putut vedea unde ești de fapt. E frumos să visezi fripturi delicioase dar ele nu te vor ține în viață mai mult de două săptămâni. 🙂

Revin. Autenticul. Este o teorie, se pot asocia cu el mișeii, perfizii, lașii… Oricine poate vorbi despre valori, oricine poate înjura un fotbalist din fața TV-ului, dar ce ar face oare el pe teren, că deoarece îl înjură pe ăla se subînțelege faptul că el poate mai bine, da nu l-au primit ăia la echipă, știi cum merge în zilele noastre, corupție!

 

Îți urez gânduri bune și alegeri inspirate cât mai aproape de realitate! 🙂

Cu drag

Alin Caras

 

Un drog legal numit IUBIRE

Posted: Noiembrie 1, 2016 in Uncategorized

13936-love-addict-needle-drug-1200w-tn

 

 

Acum ceva vreme (o sută de ani să zicem) oamenii nu aveau o idee clară despre ce ar putea să însemne fericirea. Și nici nu îi preocupa prea mult subiectul. Fiecare trăia așa cum putea încercând să se descurce onorabil pe nivelul său social.

 

Avansând tehnologia și noi odată cu ea. Sau, mă rog, invers, societatea noastră a ajuns să fie din ce în ce mai obsedată de ideea fericirii.

Viața este despre a fi fericit.

În viață meriți totul.

Trăiești degeaba dacă nu ești secundă de secundă într-un epic extaz.

Pornind de la această bază, omul, a început să vâneze… Începând să-și imagineze călătorii cu iahtul către ținuturi de basm, mașini scumpe, succes în toate, faimă, nemurire și… Bineînțeles povești de dragoste.

Nu toți avem libertate financiară dar absolut toți ne putem îndrăgosti. Ce emoții deosebite creează iubirea! E atât de plăcut să ai sufletul pereche lângă tine. Acel om care te poate înțelege pe deplin și care te poate accepta necondiționat.

Povești, credințe. vise.

Acum să vorbim de ceva concret. Adesea îndrăgostiții își fac responsabili partenerii de stările lor. Mă faci să sufăr! Ahhh, lângă tine sunt cel mai fericit. Etc.

Dar! Ideea de bază este că nimeni nu ne poate face să ne simțim într-un anume fel, nimeni nu ne poate băga pe gât o stare dacă ea nu există deja în interiorul nostru. Astfel, persoanele pe care le întâlnim activează o parte a ceea ce suntem, negativă sau pozitivă.

Atunci când apare o persoană specială sau în compania căreia ne simțim bine, din această fuziune se realizează o activare a frumosului din noi. Elevarea noastră, rafinamentul, finețea, compasiunea, grija, empatia, sunt niște emoții calde și primitoare.

Intelectul nostru care, în lipsă de ocupație, survolează zona, creează un atașament mental, lipind stările de imaginea persoanei. Iar asta înseamnă că doar acea persoană ne poate oferi iubirea… Acest cumul de stări atât de plăcute.

Problema este că partenerul nu este capabil tot timpul să activeze în celalalt aceste stări, pentru simplul fapt că suntem oameni iar stările vin și pleacă. În timp partenerii devin dependenți de senzația iubirii și vor o doză cât mai mare, acest proces trimițându-i spre auto-conservare… Adică fiecare oferind tot mai puțin și cerând tot mai mult.

Am nevoie de tine.

Nu pot trăi fără tine.

De ce mă faci să plâng?

Tu nu mă mai iubești!

Acestea sunt testimonialele sevrajului din cauza iubirii. Partenerul nu mai poate pricepe că este nevoie de reciprocitate, de deschidere, de o linie intermitentă a relației și nu o sufocare permanentă.

Iubind doar intelectual, individul se simte blocat între frică și neacceptare. Frica de a pierde acel om, singurul de pe pământ în prezența căruia s-a simțit atât de bine și neacceptarea că nu mai este ceea ce a fost iar dacă nu mai este înseamnă că nu mai are rost.

Atașamentul emoțional nu ne permite să explorăm și alte zone ale vieții care ne pot conduce către iubire. Omul atașat de propriile sale emoții care la rândul lor sunt atașate de o imagine a ceea ce a fost pentru o anumită perioadă de timp ”iubitul, infinitul” etc.  se vede pus în fața dezastrului, a morții unei identități.

Acest fapt este destul de greu de acceptat de către intelect. Astfel, corpul declanșează o combinație chimică de ardere a acelor emoții murdărite declanșând suferința.

Unii lasă suferința și trec mai departe. alții o întrețin toată viața.

Da, așa este, existența noastră este despre alegeri.

Și totuși, se poate și mai bine. Putem înțelege că iubirea nu este ceva numai de competența divinității și  putem aborda acest subiect destul de lejer. Putem vedea ce este în spatele mecanismului și cum funcționează, evitând să ne mai comportăm ca niște drogați în sevraj fiindcă, deh, merităm să fim fericiți și vrem să obținem starea cu orice preț.

Frumosul poate fi prezent în viața noastră dacă ne vom educa să obținem, în primul rând singuri, doza de iubire.

Uneori devine greu fiindcă simpla noastră prezență în viața unor oameni îi va face pe aceștia să creeze un set de așteptări și apoi să ni  le spargă în cap.

Nu trebuie să îți placă ploaia, ce trebuie să faci este să înțelegi rostul ei.

Dependența este dușmanul autenticului. Un bețiv nu va savura un vin fin, nici măcar nu îl va recunoaște ca fiind de calitate superioară, se va grăbi să îl dea pe gât așteptând nerăbdător efectul.

Un suflet flămând acceptă orice. Un bărbat care nu  a avut pe nimeni o perioadă lungă de timp se va năpusti asupra femeii de lângă el și în cinci minute partida s-a terminat. Ce folos au avut toate astea?

O ființă capabilă de o așa înaltă elevare cum este omul, se va năpusti habotnic asupra unui castron cu cea mai proastă ciorbă din lume dacă nu a mâncat de cel puțin cinci zile.

Ceea ce vreau să spun este că trebuie să avem grijă de noi înșine, trebuie să ne oferim strictul necesar de care avem nevoie pe toate planurile existenței, fizic, intelectual, emoțional și energetic. Facem toate acestea pentru a nu activa acea parte animalică care rezidă în noi.

Dependența distruge tot ceea ce a fost creat.

 

Gânduri bune simpaticilor! 🙂