Arhivă pentru Decembrie, 2016

Perioada pe care o traversăm astăzi, este fără îndoială, o perioadă controversată, o perioadă de trezire a umanitătii după o lungă vreme de hibernare.
Fapt care ne face, deseori, confuzi și indeciși… Deseori se întâmplă ca noi să fim niște fani înrăiți ai istoriei, proiectând-o în prezentul și viitorul nostru iar evenimentele prezente și viitoare, în esență, sunt de o asemănare izbitoare cu ”vechiul”.

– Ai iubit? Ai fost dezamăgit.

– Ai câștigat o sumă mai mare de bani? Hop, ai cheltuit-o aiurea.

– Ai făcut un bine? Binele ți-a fost răsplătit cu un rău.

– Ai intrat într-o relație  și merge totul bine? Merge, da” te-ai plictisit, că parcă nu mai era ce a fost.

– Ai găsit un job bine plătit? Da dar nu îți place, ba chiar îl detești.

– Timp de un an îți pregătești concediu. În sfârșit ai ajuns… După o săptămână vrei înapoi la job. Și au mai rămas tocmai trei… Pffff

Ok! Ai prins ideea. Cumva în linii mari (iar liniile mari sunt cele care contează indiferent ce ar spune amicul tău frustrat despre mărime) tindem să trăim iar și iar același fel de viață. Așa că, acestea fiind datele, ne distragem de la stările străvezii apelând la plăcerile vieții. O țigară, o cola, un wisiki, o bere nevinovată. discuții inutil de contradictorii pe Facebook, unii privilegiați mai prind pe centrare și câte o partidă de sex, ehe!

Una peste alta anii trec iar acel ”mâine” de când noi vom mânca sănătos, vom merge la sală, vom face mai mulți bani, vom citi mai mult, ne vom apuca de meditat, parcă nu mai vine… Păi are și motive. Când eram puști, să zic vreo 10 ani,  am intrat într-un bar-mixt ce se afla într-o gară pe care o patrona unchiul meu CFR-ist . Deasupra barului scria: astăzi nu dăm pe datorie, veniți mâine. Ce idiot, m-am gândit, dacă tot dă pe datorie, de ce nu și azi? A doua zi când m-am dus când m-am dus să-mi iau acadeaua preferată am constatat cu surprindere (tot la fel de surprins am fost și atunci când am crescut și am aflat că trebuie să mă duc la muncă) faptul că mâinele de ieri era azi! Și afișul trona nestingherit deasupra barului…

Eu nu prea cunosc pe nimeni care s-a trezit  mâine. Așa că singurul imbold care ar putea conta trebuie să se nască astăzi.

Pentru a nu mai repeta aceleași lucruri este necesar să facem alte alegeri. Sunt momente în viață, perioade, clipe, spune-le cum vrei, în care e atâta dezordine în jur încât nu știm pur și simplu de unde să începem. Dar, orice problemă vine cu o soluție atâta timp cât știi formula și o aplici corespunzător…

Algoritmul ar fi acesta:

Problema

Formula

Soluția

Aplicarea soluției

Sunt sigur că ai auzit des că dacă vrei ceva trebuie să știi exact ce vrei. Oricât de aiurea ți-ar părea acest fapt, e adevărat! Deseori oamenii nu știu ce vor, ei vor ceea ce le spun alții că vor și apoi obțin ceea ce le-au spus alții că vor și hop! Nefericire.

Scenariu? Păi: învață bine, că o să crești mare și ai nevoie de un job bun pentru a-ți întreține familia. Simplificat, găsește pe cineva, căsătorește-te, muncește pentru alții, fă un copil… Ok, faci toate astea și constați că nu e așa roz, că de fapt locul de muncă nu îți pune în valoare creativitatea, partenerul nu mai e ceea ce era, sentimentele s-au transformat din creasta Everestului în plaja de la Mamaia, sunt atât de plate acum că abia le mai observi. Și te trezești, vrând-nevrând (mai mult nevrând) cu următoarea întrebarea: bă da io ce vreau?

Așa începe prima întrebare din cadrul celor trei. Scrie undeva ce fel de viață ai vrea să duci, ce îți place să faci, ce anume te atrage.

– Întrebarea numarul 1: Ce vreau să fiu sau să obțin.

– Întrebarea numarul 2: De ce?

– Întrebarea numarul 3: Cum?

Bun, de ce sunt întrebările în ordinea asta? Păi dacă nu știi de ce vrei ceea ce vrei, nu vei avea constanță în acțiune. Mulți oameni găsesc un răspuns evaziv la întrebarea ce vreau, dar apoi pun întrebarea cum? Dacă la momentul acela nu găsesc nici o metodă plauzibilă care să ateste faptul că se poate, renunță. De aceea este foarte important să știi de ce vrei să faci ceea ce vrei să faci. Ce anume te animă, ce te pune în mișcare, etc. Și să crezi că ești în stare.

Focus. Este cuvântul magic… Vedem doar lucrurile asupra cărora ne focusăm. Atragem evenimentele asupra cărora ne focusăm.
Spre exemplu nu ai permis, toate mașinile de pe stradă sunt mașini. După ce ți-ai luat carnet ai vrea să ai o mașină roșie, mergând pe stradă observi că sunt o sumedenie de mașini roșii, apoi decizi că vrei un Audi A4 roșu, datorită noilor coordonate creierul tău va căuta în primă instanță Audi A4 iar pe al doilea nivel Audi A4 roșu, ignorând cu desăvârșire toate celelalte mașini roșii.

Acolo unde este atenția ta va fi și energia. Energia e un soi de investiție. Dacă te bușești cu informație negativă, imagini cutremurătoare și alte chestii de gen, ghici unde îți pui energia? Ghici în ce investești.

Decide ce vrei. Află de ce iar mai apoi, odată ce ai focusul setat pe țintă imaginile vor începe să apară iar mult prea dificilul CUM se va arăta pe sine.

Gânduri bune și alegeri inspirate.

Cu drag Alin C.

Eu nu am dreptul să aleg

Posted: Decembrie 11, 2016 in Uncategorized
8b44c124-7607-4dcd-a0ca-a424bbe06832
Viața este prea prețioasă pentru a o experimenta în cadrul unor tipare sociale induse sau împrumutate. Viața este prea prețioasă pentru a sta ascunși în umbra fricilor noastre, a dezamăgirilor, a frustrărilor.
 
Viața este prea complexă pentru a alege să experimentăm iar și iar istoria. Viața ne oferă libertatea de a alege, unii ar spune că nu, gândindu-se probabil la niște planuri divine.
Dar eu insist.
 
Ai dreptul să alegi dacă te duci la sală sau freci maimuța acasă.
Ai dreptul să alegi dacă bagi în tine mâncare sănătoasă sau slănină.
Dacă citești literatură de calitate sau ziarele de scandal scrise de retarzi pentru retarzi.
Dacă te uiți la Măruță sau la un documentar despre natura ființei tale.
Dacă îi scuipi în freză pe cei ce nu gândesc la fel ca tine sau îi asculți înțelegând ce spun…
 
Ai de ales dacă îți planifici locația în care te vei bețivăni următorul week-end sau cine vrei să fii peste doi ani.
Dacă un eșec, te duce la lamentare sau pune bazele unei fundații puternice.
 
Ai dreptul să alegi dacă vei duhăni ca un tractor în fiecare dimineață bând un litru de cafea înainte de orice sau vei face 10 min de exerciții sau meditații sau afirmații sau, sau…
Ai de ales dacă vei conduce mașina cu 170 km/h sau cu 90… Dacă vei zâmbi sau vei sta încruntat.
Așadar, avem de ales… Uneori ni se pare contrariul pentru simplul fapt că nu suntem atenți, nu dăm importanță, suntem setați să gândim: totul sau nimic. Dar dacă neglijăm tot ceea ce suntem în linii mici acele piese pe care noi le considerăm insignifiante se vor defecta sabotând întregul sistem. Un singur țânțar te poate ține treaz toată noaptea. 😉
De aceea este necesar să devenim mai conștienți de ceea ce facem astăzi în diferite zone ale ființei noastre.
Totul este guvernat de cauză și efect. În funcție de ceea ce facem vom primi și răsplata.
Gânduri bune dragilor!

Atingerea plăcuta a iubirii

Posted: Decembrie 8, 2016 in Uncategorized

50043213-4c5d-4905-b29e-511d7afa8745.png

 

Oamenii vorbesc des despre iubire. Unii spun că înseamnă una, alții alta. Asta în funcție de experiențele exterioare avute. Cert este că cei care iubesc nu se grăbesc să analizeze ceea ce simt fiindcă sunt exaltați de acea stare. Despre nefericire nu putem spune același lucru fiindcă ea dă senzația unei contemplări profunde a unor fapte nefericite, contemplări care destul de des au menirea să ne ducă acolo unde duc majoritatea drumurilor, spre nicăieri. 🙂

Dacă e să vorbim concret, noi experimentăm iubirea sub forma unui sentiment, o stare plăcută care ne face să plutim și să vedem floricele roz sau să ne înduișăm de drag și dor, asta în funcție de tipul iubirii pe care îl experimentăm.

 

Acest sentiment ne umple cu energie și oferă un oarecare plus de calitate vieții pe care o trăim. Este plăcut să zâmbești datorită cuiva, să te simți ocrotit când ești nesigur și dezorientat, să simți că este cineva căruia îi pasă… Este plăcut să fii lângă cei pe care îi iubești indiferent de natura condițiilor exterioare.

Funcționăm mai bine atunci când avem parte de iubire în viața noastră. Nu mai suntem atât de rigizi și încordați, nu mai dorim câștigul numai de partea noastră, devenim mai toleranți. etc.

Este o poveste despre iubire pe care vreau să o împărtășesc cu voi, care are menirea de a deschide în sufletele tuturor portalul către infinita lume care este iubirea…

 

Era odată o insulă unde trăiau toate sentimentele umane:

Buna Dispoziţie,

Tristeţea,

Înţelepciunea,

Iubirea şi altele.
Într-o zi sentimentele au aflat că insula se va scufunda în curând, aşa că şi-au pregătit navele şi au plecat. Doar Iubirea a rămas până în ultimul moment. Când insula a început să se scufunde, Iubirea a hotărât să ceară ajutor.
Bogăţia a trecut pe lângă Iubire într-o barcă luxoasă şi Iubirea i-a zis:
– Bogăţie, mă poţi lua cu tine?
– Nu te pot lua, căci am mult aur şi argint în barca mea şi nu mai am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
– Orgoliu, te rog, mă poţi lua cu tine?
– Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect mi-ai putea întina nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristeţea, care trecea pe lângă ea:
– Tristeţe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!
– Oh, Iubire, sunt atât de tristă încât simt nevoia să stau singură…
Chiar şi Buna Dispoziţie a trecut pe lângă Iubire, dar era atât de mulţumită încât nu a auzit că o strigă.
Dintr-o dată o voce a strigat:
– Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un bătrân cel care vorbise. Iubirea s-a simţit atât de recunoscătoare şi plină de bucurie încât a uitat să îl întrebe pe bătrân cum îl cheamă. Când au ajuns pe ţărm, bătrânul a plecat.
Iubirea şi-a dat seama cât de mult îi datora şi a întrebat Cunoaşterea:
– Cunoaştere, îmi poţi spune cine m-a ajutat?
– Era Timpul… Răspunse aceasta.
– Timpul? Întrebă Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoaşterea, plină de înţelepciune, i-a răspuns:
– Pentru că numai Timpul e capabil să înţeleagă cât de importantă e Iubirea..

Gânduri bune! 🙂

 

 

E

Neantul numit ”viață”

Posted: Decembrie 5, 2016 in Uncategorized

4863bdea-4931-4107-b935-2654433fad79

 

Uneori lucrurile se întâmplă simplu, alteori tragi de ele simțindu-te blocat în neantul acesta amestecat numit viață.

Dar toate acestea nu pot fi decât percepții… Sunt culorile informațiilor pe care le chemi și pe care ți le asumi, conștient de asta sau nu.
Se întâmplă ca uneori, în urma unui eșec, să te pui ghemotoc și să urli în tine… Să dărâmi din interior tot ceea ce ai construit… Acele gânduri aflate în mișcare prin corpul tău te sfâșie, te demontează și mai ucid încă o versiune a ta.
Într-un final se face liniște.

Cine sunt?

Ce vreau?

De ce mi se întâmplă toate acestea?

Unde greșesc?

Unde este omenia?

Unde este Dumnezeu?

Unde este iubirea între oameni?
Aceste întrebări își fac apariția pe pereții temniței în care te afli. Acele litere de foc te cufundă în nisipul mișcător pe care te-ai așezat. Îți îngreunează respirația făcându-ți tatuaje dureroase pe suflet.
Lumea în care te afli nu este a ta. Dar… Ai contribuit la crearea ei. Mintea ta te-a folosit, te-a închis în interiorul programelor ei. Se oprește de fiecare dată înainte de a te distruge…

Într-o zi vei crea o nouă identitate pe care tu o vei numi ”EU”, nefiind conștient că acel ”EU” este doar o hologramă, că nimic autentic nu sălășluiește sub această mască.
Vei avea opinii, vei percepe într-un anumit fel viața, vei ține de realizările tale și vei trăi asa o vreme… Până când va veni timpul unei alte zile să te îngenuncheze… O vei lua de la un alt capăt, dezamăgit, trist, obosit… Nu vei mai avea putere să zâmbești. Nu vei mai avea loc în inimă.

Asta este tot ce poate face viața?

Capcana care te trage în iluzie este dependența de emoțiile tale. Mereu vrei să simți și mereu ceea ce te face să simți un pic, lasă să se înțeleagă că se poate mai mult… Atunci, precum brațele brave ale unui luptător, te năpustești asupra puzderiei de stări.
La început se simt plăcut dar în timp te obosesc și mai ales te obosește această inconstanță caracteristică polarității.

Binele se transformă în rău.

Prietenul în dușman.

Iubirea în ură…

Albul în negru și tot așa.
Cât tribut pentru niște stări! Închisoarea minții nu te va învăța cum să simți autentic, frumos, deschis, fără așteptări, fără dorința permanentă de a modela într-un anumit fel realitatea existentă.
Iubirile vor fi amare. Prieteniile trecătoare… Iar tu? Tu vei visa la ceea ce a fost.
Ce poate fi mai crunt decât să trăiești într-o lume a infinitelor posibilități fără a le putea vedea?

Ce rost mai are o nouă zi dacă tu nu ești capabil să o vezi?

Ce poate face Frumosul într-o lume în care nu este recunoscut de nimeni?

Ce rost mai are ființa de lumină care de fapt ești când tu o îngropi în fiecare zi?
Toți am făcut asta la un moment dat. Există un astăzi care promite un mâine. Un mâine care poate să nu vină niciodată… De aceea este foarte important să facem ceea ce avem de făcut raportat la nivelul  existenței pe care o ducem.

 

Cel ce caută și este sincer cu el însuși va găsi răspunsurile la întrebările sale.

Gânduri bune!

By Alin C.