”Dacă ai o mașină tare poți să agăți frate!”
marry-for-money-1-647x395Acest citat din popor insinuează că femeile sunt mari admiratoare de mașini… Și cum se face oare că, majoritatea, dau cu stângul în dreptu când vine vorba de șofat?  Chiar găsesc această activitate deloc încântătoare și relaxantă.
 
Pentru majoritatea femeilor mașinile sunt niște fiare pe două roți care ajută la cărat cumpărăturile, neputând nici măcar să identifice numele producătorului după siglă… Și totuși, care-i șpilu?
 
Well… Dacă îți faci apariția, coborându-ți fizicul grațios dintr-o mașină de lux, vei fi capabil să impresionezi câteva domnițe… Și nu, nu mașina le-a impresionat, ci ceea ce spune fierătania despre tine, sau mai bine zis, despre poziția ta socială. Dacă ai o mașină scumpă, aceasta face referință, folosind manta, că matale ai avea ceva parale… Nevoia ei de validare socială este destul de însemnată… De ce să trăiască tocmai ea o viață în care te trezești la 6 și te culci la 22?
 
Prietenele ei ar fi invidioase… Și oricât de trist ți s-ar părea faptul, pentru unii, e de bine! Ar avea casă și o masă, că mă-sa n-a fost în stare să facă bani. Copilul va crește frumos iar ea nu va trebui să muncească… Cam filmul acesta rulează în subconștient.
 
De aici lesne se poate observa că ai de aface cu o femeie care, deocamdată, înțelege viața prin intermediul relevanței sociale… Ea nu poate să își facă rost de o viață așa că ți-o dă ție să-i pui pecetea ”validat”.
 
Dar după ce tu i-ai oferit tot, ea, are și nesimțirea de a se simți nefericită.
Da!
Femeile evoluează… În timp ce noi pe la 4 ani urlăm și zgâriem pereții ele pun întrebari inteligente… Să fii sigur că dacă, femeia pe care o ai, prinde o sămânță din ceea ce se numește ”evoluție”, chiar dacă ea se găsește într-um mediu arid, o va crește. Doar banii nu îi ajung unei femei.
 
Poți cumpăra cele mai beton silicoane venite la pachet cu un chip frumos și un corp lucrat, dar dacă acei ochi nu îți vor zâmbi niciodată, iar brațele ei fine, cu pielea lor catifelată, nu te vor putea strânge niciodată sincer, oferindu-ți mângâierea de care doar o femeie este capabilă, atunci, vei simți că și prostia doare, în ciuda a ceea ce spun unii.
Ajunși în zona în care ai de a face cu o femeie nefericită, iar aceea este femeia ta, te găsești într-o situație delicată. Acest lucru este de evitat cu desăvârșire.
În viziunea mea, lumea din ziua de azi trece prin criza  a fi = a avea. Dacă ai bani ești valoros, dacă nu, ești doar rufos, și pe dinăuntru și pe dinafară.
Conexiunea între două persoane nu ar trebui să se facă pe baza relevanțelor sociale… De ce oare majoritatea nu uită prima dragoste? Acest prim contact cu lumea simtămintelor depășește nevoia de a mânca, a avea o casă mare, etc. Ea se bazează mai mult pe ceea ce poate fi găsit și admirat la celălalt.
Înainte de a-i arăta portofelul unei femei și respectiv machiajul profesional, fundul și țâțele, mult râvnitului bărbat, mai privește prin jur, poate s-o mai găsi ceva…
Avem nevoie de conexiuni reale. Societatea  este cum este și trebuie să îi facem față, este de-a dreptul umilitor de dureros ca atunci când ajungi acasă de pe acest câmp de luptă care se numește ”societate” să dai de alt câmp de luptă care se cheamă ”căsnicie” și ea legată la normele sociale. Avem nevoie de autentic. Când ajungem acasă lăsăm hainele de stradă și luăm altele… Sânul familei ar trebui să ne încarce, acolo am fi noi înșine, fără competiție și fără măști…
Totul începe într-o zi…
Și nu doar  ceea ce avem vom fi.
Ajunși bătrâni, privi-vom pe fereastră,
Și-așa cum am trăit, va fi-n privirea noastră.
Gânduri bune.
Alin C.
Anunțuri

Momentul zero

Posted: Septembrie 14, 2016 in Uncategorized
02
Se întâmplă… Tu și el/ea să priviți acel ”noi” care era odată pasional și creativ, neputându-vă astăzi da seama de ce este atât de gârbovit, prăfuit, morocănos și conflictual.
 
Consecința acestui fapt de regulă se numește despărțire. Fiecare pe drumul său… Fiecare încercând să fugă de singurătatea care stă prinsă ca o lipitoare de suflet… Încă se mai deapănă amintiri, el în fața unui pahar cu vodcă, ea înfiptă, de data aceasta doar într-o cutie de bomboane.
 
Dar într-o zi, la scurt timp, apare cineva. Wow! Sentimentele nefericirii se transformă, prin forța minunata a auto-sugestiei, în iubirea pasionala de la începutul începuturilor. Degeaba latră unii prieteni pe margine cum că ar fi nevoie de timp, de spațiu, de aerisire a ceea ce a fost… Neeeee, aici e vorba de iubire tăticu!
 
După exact 176 de zile noul ”noi” are deja istorie… Ce frumos era la început… Da” și acum e frumos, încă merge… Sex o data pe săptămână, ceva plimbări… Se rod de zor floricele în fața unui film romantic și se stă îmbrățișat.
 
După incă 200 de zile în fiecare începe să ruleze acea singurătate care a ucis si relația precedentă… Se poate lesne înțelege că acele brațe primitoare și noi, n-au rezolvat problema… Acele săruturi pasionale, partidele de sex nebun de-i răsturnau băbuței de la parter măsuța pe care își ținea proteza, par acum chestii repetitive și fără nici o însemnătate… Același gol lângă un alt trup… Strigând un alt nume, privind alți ochi, mângâind alt chip…
 
Când ești în pragul unei despărțiri ai nevoie de tine, nu de altcineva… Ești pus în fața eșecului tău, în fața alegerilor proaste pe care le-ai făcut, în fața sentimentelor bușite, frustrarilor, orgoliilor inutile, programelor tale care te duc către suferință… Acolo, în acel moment ai tot, toate elementele de autocunpoaștere de care ai nevoie… Plus, timp doar pentru tine, odată ce te-ai divizat… Nu sări în brațele ademenitoare ale unei alte iluzii. Nu alege exact pe baza aceluiași tipar căci rezultatele vor fi asemănătoare.
Gânduri bune!
Alin C.

Dimensiunile minții

Posted: Iulie 25, 2016 in Uncategorized
fractal_spiral_by_silencefreedom.png
Atunci când folosim cuvântul minte, o facem cu intenția de a exprima un anumit proces de gândire, facem referire la amintiri, etc. Acest cuvânt ar trebui să cuprindă totul. Acest tot care de foarte multe ori înseamnă mai nimic. Unii condamnă mintea, alții o aclamă și mai sunt și unii care nici măcar nu știu că au așa ceva.
 
La o analiză mai aprofundată, din perspectiva științei mistice, putem afla că mintea cuprinde 16 secțiuni care se pot reduce la doar patru pentru o mai ușoară înțelegere.
 

Prima dimensiune a minții este partea intelectuală a sa. Intelectul. Educația modernă apasă puternic această dimensiune, des ignorându-le pe celelalte.

A doua dimensiune este identificarea. Identitatea. Intelectul va apăra întodeauna identitatea. Oamenii tind să se identifice cu lucruri pe care deseori nici măcar nu le-au văzut, să nu mai vorbim de înțelegerea lor. Astfel, atunci când apare identitatea, intelectul va lucra în jurul acesteia.

A treia dimensiune este memoria. Aceasta este prezentă peste tot în corpul și energiile tale. Oricât de multă memorie ar exista în creier, corpul nostru îl poate depăși lejer. S-ar putea să nu îți amintești cum arăta stră-stră-stră-bunicul tău dar anumite trăsături din corpul său se găsesc astăzi la al tău. Fiecare celulă a corpului poartă cu ea foarte  multă informație, începând cu originea vieții și terminând cu ceea ce suntem astăzi.

A patra dimensiune este inteligența pură. Pentru ca lucrurile să funcționeze în armonie este necesară această inteligență. Ritmul inimii, presiunea sângelui, ciclul digestiei. Ceea ce mâncăm este transformat în corp iar ceea ce nu poate fi utilizat din acea mâncare este dat afară. Universul, planetele, ordinea ciclurilor, natura și tot ceea ce ar putea fi creație au la bază această inteligență. Viața pentru a se întâmpla are nevoie de inteligență.

Toate aceste dimensiuni formează un sistem  complex.

Inteligența trece prin memorie, memoria prin identitate, identitatea prin intelect. Intelectul reprezintă o dimensiune de suprafața a inteligenței pure și ne ajută strict la supraviețuire. Deseori oamenii tind să includă celelalte dimensiuni ale vieții în intelect încercând să raționalizeze totul.  Sunt acele persoane care spun că se află cu picioarele pe pământ. Ce se întâmplă însă este traducerea vieții prin lupa supraviețuirii. Și nu ducem lipsă de exemple:

dragostea trece prin stomac,

iubirea se duce si apoi rămâi cu banii

Deseori întrebările: cu ce te ocupi? Ce mașină ai? Și altele de gen, nu sunt altceva decât un mod subtil de analiză a unei situații financiare. Aici iubirea se va exprima doar prin partea intelectuală ceea ce duce–după cum vedem tot mai des– la o nefericire susținută.

Pentru a trece de lumea care ni s-a povestit și a nu mai trăi exclusiv pe baza unor șabloane, trebuie să atingem inteligența pură în mod conștient.

Sunt foarte multe practici care ne pot duce în această direcție iar ele rămân să fie experimentate de fiecare dintre noi, cu intenția de a afla exact care preactici ni se potrivesc.

Gânduri bune.

Condamnarea de-a ne urâți

Posted: Iulie 16, 2016 in Uncategorized
140604_hv32t_juge_sn635
De regulă, atunci când apare un sentiment pentru ceva anume, fie el doar o simpatică senzație plăcută sau atingând liniile profundului, apare și dorința de posesie. Vreau acel lucru, vreau acea persoană pentru că îmi place cum mă simt atunci când interacționăm.
 
Când apare nevoia de a avea, nu poate lipsi teama de a nu pierde… A dobândi, a avea și a pierde sunt trei elemente care sunt pe aceeași linie, contopindu-se mereu. Bineînțeles că noi vrem să păstrăm ceea ce am dobândit până nu ne mai este de folos, chiar și dincolo de acest moment. Mama încă mai are hainele mele de la doi ani dar asta e o altă temă.
 
Dar cum poți păstra ceva când ești urmărit de teamă? Acdevărul este că noi putem deține exact atâtea lucruri câte putem lua de aici când trecem pe tărâmul de dincolo… Nimeni și nimic nu este cu adevărat al nostru. Când vom fi dispuși să înțelegem astea problema posesiei ca dispărea și odată cu ea și frica de a nu pierde.
 
 
Când o floare este frumoasă vrei s-o iei acasă și o rupi. Însăși frumusețea florii i-a adus sfârșitul. Când un om place alt om vrea să-l ia acasă, să-l separe de cercurile lui, de prietenii lui, de ocupațiile sale zilnice, de hobiuri, reducând cercul și condamnându-l la urâțire, așa cum bine spunea prin vers regretatul Adrian Păunescu: 
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Deseori cei ce ne iubesc ne amputează existența fiindcă ne vor doar pentru ei. Se tem ca nu cumva altcineva mai bun, mai deștept, mai frumos, să ne atragă atenția. Vedem în relații forme de control la tot pasul.
160318-167473
Sentimentul acela frumos de apreciere și dragoste se transformă într-o otravă care circulă rapid prin vene, atunci când apare frica de a nu pierde. Așa, asemeni florii care după ce a fost ruptă începe să se ofilească, in partenerul acuzat, restricționat, urmărit și controlat începe să moară frumosul… Iar dacă nu pleacă, peste un timp va primi reproșuri despre urâțirea sa…
Dar noi spre deosebire flori și avem puterea de a alege. Nu rămâneți lângă oameni care sunt geloși din prea multă iubire. Sunt bolnavi de propria lor importanță, nu iubitori. Asta nu are legătură cu iubirea. Gelozia nu este iubire. De fiecare dată când te găsești in situații asemănătoare ești în plin proces de urâțire.
Sentimentul naște dorința de a avea… Apoi apare dorința de a modifica ceea ce avem, a-l face după chipul și asemănarea noastră. Mai apoi, dacă reușim, nu ne va mai plăcea… Fiindcă noi înșine nu ne placem prea mult și mereu căutăm compania altcuiva pentru a scăpa de propria noastră prezență. Avem nevoie de diferit… Imaginați-vă toate mașinile din lume vopsite în galben. Toți oamenii purtând haine galbene, toate clădirile vopsite în galben… Sinistru, nu? Așa e și cu oamenii, ei nu trebuie să fie la fel.
De fiecare dată când cineva vrea să te transforme, de fiecare dată când tu vrei să transformi, se activează procesul de urâțire care circulă în ambele sensuri.
Dacă o floare este frumoasă, n-o rupe… Treci pe acolo și mâine, și poimâine, și săptămâna viitoare…
E normal să vrem un om frumos lângă noi dar dacă îl rupem din mediul care îl face frumos… Ce va mai rămâne dacă nu opusul frumosului?
Așa că, dragă cititorule simpatic, nu accepta să fii urâțit de dependențe, gelozii, restricții și reguli, suferințe psihologice, etc. Lasă sentimentul să curgă frumos departe de cușca minții pe care scrie AL MEU!
Gânduri bune și alegeri inspirate.

Dependența de ”iubi”

Posted: Iulie 13, 2016 in Uncategorized
Sub-1-give-or-get
Deseori oamenii refuză ideea că unele lucruri sunt strict personale și ele trebuiesc tratate ca atare.
 
Pur și simplu unii sunt dependenți de acest ”împreună” și îl vor cu orice preț.
 
Majoritatea intră în relații pe baza unor potriviri ADN (când o persoană posedă alte gene decât cele pe care le ai tu ea ca prin farmec devine atractivă pentru tine, acesta este primul impuls pe care îl calculează de fapt corpul tău pentru a se înmulți, el găsește că prin unirea genelor voastre rezultatul va fi o versiune umană îmbunătățită).
 
Nu rare sunt cazurile când nu este vorba despre nimic altceva.
Dar hey! Tipa arată bine!
Ai văzut ce zâmbet are, ce mușchi și ce frizură interesantă? Vaiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii! Are și atuaj, tu!
 
Apoi apare procesul de acomodare prin care indivizii se cunosc.
Îți place ABBA?
Serios? Wow!
Și mie, da! Și eu!
Stai! Nu-mi zi că și tu… Pfff, de necrezut! Chiar nu am mai întâlnit pe nimeni atât de asemănător.
 
Cool! Acum sunt într-o relație… Deschisă! 🙂
 
Ea visează la lucruri comune.
El vrea să ajungă mare. Vrea să crească, să demonstreze, să fie, să aibă. Ar vrea să cumpere pământul și apoi să-l închirieze la ruși, în timp ce este undeva pe Marte în vreun spa extraterestru.
 
Ea vrea un pic de atenție.
El se plânge că nu îl înțelege.
Ea reproșează că și-ar fi dorit o carieră dar vezi? Trebuie să stea cu ăla mic.
 
Astfel, comunitatea se dizolvă, fiecare înțelege că de fapt vrea altceva, punându-se de acord printre acuzații și lacrimi că de fapt nu a mers. Că visul împlinit nu a fost chiar împlinit.
 
Atracția fizică și numitorul comun ABBA s-au șters în urmă cu vre-o cinci ani… Și cât de bine se știau!
 
Oare?!
 
Intri într-o relație fiindcă toată lumea are una? Si, na, e normal!
Nu?
 Nu știi de fapt ce vrei dar crezi cu tărie că altcineva știe?
O persoană care își definește obiective a căror îndeplinire ține de o altă persoană se supune riscului ca celălalt să nu vrea să facă niciodată acel lucru necesar atingerii obiectivului. Acest fapt naște stres, dependență, neîmplinire și alte ingrediente ale suferinței.  
Nu te arunca, auto-manipulându-te, imaginându-ți ce minunat va fi, când va fi să fie.
Da, știu! Și tu ai dreptul la suferință, la fel cum l-au avut bunicii și părinții tăi. Te-ai născut, ai moștenit automat acest drept, stai relax. Întrebare e: chiar vrei să-l folosești?
Cine nu se poate găsi pe el însuși pe câmpiile înverzite sau la umbra unor copaci, sub adierea suavă a unui vânt de vară ce flutură de ici colo mireasma florilor, nu are nici o șansă într-un spațiu închis, aglomerat, plin de fum,  izuri de alcool, rânjete prietenoase, priviri ispititoare și roluri în plin act.
Nu! Nu altcineva te va face fericit. Când vei descoperi frumosul în tine automat vei ști să îl recunoști și în alții.
Ah, zici de teoria aia cum că dacă vezi frumosul în tine îl vezi și în alții, indiferent cum ar fi acești alții? Nu.
Dacă poți vedea frumosul, primul lucru care ți se va arăta va fi urâtul. Frumosul poate exista doar fiindcă există urâtul. Nu poți fi pe deplin conștient de frumos și să nu vezi urâtul. Cine susține că dacă vezi frumosul vei vedea în jur doar frumos, trăiește într-o iluzie care pân la capăt nu se va dovedi atât de frumoasă.
Ai să vezi sute de oameni schingiuți de trecutul lor. Anxioși, suferinzi, paranoici, neîncrezători… Dar! Îmbrăcați bine și cu un parfum decent. Doritori de a mai adăuga câteva elemente în rolul lor.
Când vei ști ce vrei, vei ști de ce ai nevoie iar când vei ști ceea ce îți trebuie vei căuta acolo unde trebuie.
Nu intra în relații doar pentru a fi târât în trecutul tumultuos al altora, îl ai și tu pe al tău…
Scapă de sacii pe care îi cari. Anulează-ți reacțiile automate. Tu nu ai nevoie de nimeni. Tu alegi conștient echipa care te va susține… Dar pentru a fi susținit trebuie să fii un om al acțiunii. Nimeni nu va lupta pentru visele tale dacă nici măcar tu nu știi cu exactitate care sunt ele.
Tu vei face pașii. Tu vei alege. Tu vei crea. Nu aștepta prințul sau prințesa pentru a călători în lumea basmului… Acolo trăiesc și zmeii și-s mai puternici decât se spune.
Crează un plan pentru călătoria ta. O hartă. Odată ce știi unde mergi vei întâlni și oameni care merg întracolo. Nu te poți căsători cu cineva care are o companie de petrol când tu dorești o planetă mai curată, un aer mai bun. Din punctul de vedere al partenerului tu nu înțelegi și invers.
Nu-ți lega viața de cineva doar fiindcă e sexy sau are șarm iar amândoi știți că ABBA este o formație care cântă, cânta sau, mă rog, ceva de gen!
Gânduri bune!
arrogance
Desori oamenilor le este atât de greu să se observe… Se văd în treacăt, apoi, loviți în aripi se plâng că nu au fost înțeleși.
A nu asculta pentru a înțelege, ci doar pentru a da o replică,  înseamnă separare. Înseamnă că îți pregătești singur capcana în care mai târziu te vei afla.
Nu este greu să cunoști un om, e chiar foarte simplu aș putea spune. Oamenii sunt, de regulă, ființe emoționale și nu logice.
Omul exprimă tot ceea ce este prin intermediul emoției. De aceea unii sunt triști, alții nu vor să vorbească, alții plâng, etc. Ne putem da seama cu ușurință care este greutatea unui om cu un minim de cunoaștere.
Și totuși, adesea oamenii se plâng că au fost înșelați, duși în eroare, excrocați, sau, sau. Oricum, cuvinte diferite, aceeași destinație.
Realitatea? Ei s-au excrocat pe ei înșiși fiindcă au omis să asculte și au împovărat un om cu așteptările lor.
Oamenii cu care avem relații nu s-au născut pentru a ne face pe noi fericiți, ei se vor pe ei înșiși fericiți. Aici apare separarea. Fiecare vrea ceva ce nu are dar crede că acel ceva se află în pivnița celuilalt.
E ca în cazul unui citat, sună bine și fiecare înțelege ce vrea. Fiecare vine la pachet cu adevărul propriu care survine la rândul său din experiențele trecute. Oricum, asta nu are nici o legătură cu adâncimea și sensul citatului. Cititorul apare cu proiecția și crede că de fapt a priceput. El știe!
Pentru a înțelege cu adevărat avem nevoie de o ”uitătură” obiectivă. O analiză pe baza a ceea ce a fost omul care a zis ce a zis, apoi, este necesară o trecere lentă la însemnătatea cuvintelor din interiorul frazei. Deseori, pentru noi, un cuvânt poate însemna ceva iar in contextul frazei el să prindă alte semnificații.
Episoadele noastre conflictuale, dramele, suferințele mentale care apar în urma unor războaie ideologice din care ieșim șifonați, ar putea lua sfârșit dacă am privi ceea ce este în loc de ceea ce am vrea să fie. Dacă am spune nu știu în loc de știu. Nici un învățat nu a pornit la drum cu ideea că știe totul sau că ceea ce știe, știe cel mai bine.
Am văzut în la viața noastră zeci de oameni care au murit. Au fost luați și aruncați într-o groapă de doi metri, cu mai mult sau mai puțin fast. Tot ceea ce avem și contează pe nivelul social, cam la atât se rezumă. Într-o secundă ți se ia totul. Identificarea ta cu ceea ce ai nu valorează nimic.
Identificarea cu familia, cu lucrurile materiale, cu trupul lucrat la sală sau machiat până la refuz, au numai relevanță socială.
Cine suntem noi în ochii lumii?
Ce avem în casă, ce mașină conducem?
Ce pot vedea ceilalți la noi pentru a ști că noi avem valoare?
Și totuși, când vine momentul transcenderii, toate acestea nu mai fac doi bani. Importanța asta de sine nu mai face nici o para chioară.
În jurul nostru este plin de oameni mega-importanți. De la timidul care nu își spune părerea de frica a ceea ce ar putea gândi alții despre el iar asta i-ar lua din fastul cu care își poartă el la nivel intern părerile despre sine, până la ciobanul arogant care crede că e bogat sau cei care merg la cafea cu girofarul albastru aprins.
Șabloane sociale, măști, adevăruri interpretate în funcție de greutatea importanței pe care și-o atribuie individul.
Când omul nu se va mai considera invincibil, atot-știutor și atât de important va prinde curaj. Importanța unora îi ține din acțiune. Ce o să creadă despre mine? Dacă, dacă, dacă?
Este necesar să fim simpli dar nobili. Să înțelegem ceea ce avem și ce nu. Ceea ce ni se poate lua și ce nu.
Valorile sociale pretind. Cred că Dumnezeu a făcut stelele doar pentru a decora cerul pământului. Partenerul de relație ar trebui să te facă fericit că doar ăsta e rolul lui, nu să îl faci tu pe el. Măcar atât meriți nu?
Dar cum crezi că gândește celălalt? Ai ghicit, la fel! Doi oameni importanți și care merită, așteaptă dezamăgiți rândul la fericire…
Valorile existențiale vorbesc de ceea ce suntem de fapt, de cum înțelegem lumea dincolo de aceste cinci simțuri. Omul poate trăi iubirea, pacea, frumosul și sublimul.
El poate de asemenea înțelege că ele nu sunt totul… Tot ceea ce poate fi lăsat în urmă, stările și lucrurile de care ne desprindem cu atâta ușurință într-o clipă, nu pot însemna TOTUL!
Gânduri bune și alegeri inspirate! 🙂

Ceea ce nu știi, crezi!

Posted: Iunie 21, 2016 in Uncategorized
BannerTemplate.jpg
Nu trăim într-o societate de oameni sensibili, așa cum trâmbițează unii cu putere că ar fi, ci de Ego-sensibili.
 
În ziua de astăzi, mai mult ca niciodată, trebuie să avem mare grijă la ceea ce spunem, cui. Pentru simpla exprimare a unei opinii pesonale, putem fi sabotați, înjurați, bătuți și dacă dăm de vreun domn mai pios, târâți în judecată pentru a plăti daune morale.
 
Mulți se simt jigniți de aproape orice și țin cu stoicism ca părerile lor să fie încadrate în rama adevărului.
 
E simplu să critici echipa națională de pe canapea cu burtocul plin de semințe și bere. Mai greu e să susții, să înțelegi că într-un sistem corupt banii se fură iar băieții ăștia sunt un paravan pentru ca, ceea ce se cheamă joc intern, să rămână intern.
 
Avem nevoie de o reformă. Fiecare stă închis in lumea lui construind pereți. Unii chiar cred că Dumnezeu a construit universul pentru om. Alții că au misiuni atât de mărețe încât și un zeu ar păli în fața însemnătății lor, doar că nu le prea găsesc și suferă între cele patru ziduri construite.
 
Viața însăși este mult mai presus decât și-ar putea imagina orice minte. Oamenii consumă droguri, alcool…. Unii beau atât de mult încât nu mai știu de ei înșiși, de ce?
Pentru a-și dizolva această personalitate care acționează ca o carceră… Un om care abia vorbește când e treaz, atunci când bea ceva dansează pe mese… Cei mai morocănoși indivizi atunci când fumează iarbă devin atât de veseli…
 
Oamenii recurg la aceste metode pentru că nu mai suportă presiunea propriilor vieți în care se zidesc…
 
Avem nevoie de o deprogramare. Avem atâta nevoie să privim viața așa cum este ea.
Când nu poți ști ceva, crezi!
Dacă nu ai învățat pentru examen, e clar! Nu știi. Dar stai lângă unul care zice că a învățat așa că scrii după el. Tu nu știi dar crezi că el știe. Ce altă opțiune mai ai? E bun și așa.
În viața de zi cu zi mulți preferă să creadă decât să plătească prețul pentru a afla pe pielea lor. E mai comod să nu te pregătești și să faci ce zic alții. Totuși, asta nu te va feri de confuzie și de desele schimbări ale setului de credințe.
Mergi pe drumul tău și vezi ce poți descoperi singur, doar crescând fiecare individ în parte societatea va crește.
Mulțimea nu poate descoperi nimic. O mulțime crede iar atunci când ajungi și tu să crezi fără a ști, vei deveni insăși mulțimea.
E foarte important să facem un pas în lateral, să privim valul și din exteriorul său.
Gânduri bune!
Alin Caras

Nu arunca visele la coș

Posted: Mai 24, 2016 in Uncategorized

9933bf0869adf71569cbd642c88b5e72

Deseori suntem prinși în goana vieții. Suntem luați efectiv pe sus de programele sociale. De aceste norme înstalate în capul și în sufletul nostru, care ne distrag și ne pavează elegant drumul către nefericire.

Deseori viața ne ia pe sus, asemeni unui vârtej care adună tot ce întâlnește în cale, și ne trezim că au trecut peste noi atâția ani… Unde om fi fost? Cum oare am trăit?

Hai să ne oprim un pic și să fim conștienți de acest aici și acum. Nu vom reuși în totalitate fiindcă mintea adoră călătoriile în trecut și viitor iar noi datorită faptului că ne identifcăm cu experiențele trecutului sau cu visele noastre, o vom însoți deposedându-ne de viața care se întâmplă acum.

Putem ține mintea în frâu comandându-i să se concentreze pe ceva anume. În cazul de față pe noi înșine.

Ție ce ți-ar plăcea să faci dacă ai fi liber? Dacă nu ți-ar fi frică, dacă nu te-ai simți nesigur, dacă nu ai hotărî dinainte de a încerca ce poți sau nu face, cum ar arăta viața ta?

Ți-ar plăcea să ai o casă mare pe malul oceanului? Să stai seara în curte și să contempli momentele din viață ascultând liniștea oceanului, privind luna și sorbind din licoarea preferată.  Sau poate ți-ar plăcea să ieși din rutină și să mergi la căbănuța ta de la munte, să asculți susurul râului, cântul păsărilor, să privești flăcările unui foc de tabără cum își ridică brațele către cer…

Ți-ar plăcea poate ca relațiile tale să fie mai armonioase… Poate dorești să te pierzi în brațele persoanei iubite sau prin paturile presărate cu arome desfătătoare ale diferiților amanți.

Poate ai vrea să nu mai simți o durere constantă în suflet, acea durere, căreia și mintea ta s-a plictisit să-i mai dea un sens, rulează în surdină ca un cântec trecut prin vreme.

Poate îți dorești faimă, să îți faci ideile cunoscute de întreaga lume. Să te privești în oglindă și să îți spui plin de încredere: da, ăsta sunt eu!

Poate în străfundul ființei tale stă închis un artist caruia i-ar plăcea să împărtășească o parte din frumosul său cu lumea din jur.

Cum ar arăta viața ta daca la ora 6 AM nu ar suna alarma să îți amintească faptul că trebuie să te duci la muncă. Să muncești pentru visul altcuiva.

Cum ar arăta viața ta dacă în loc să găsești mii de motive din cauza cărora nu ai putut face ceva anume, ai inversa foaia? Și în loc să găsești motive pentru a nu o face ai căuta motive pentru a susține acțiunea în direcția aleasă?

Cum ar arăta viața ta dacă ai schimba obiceiurile care te fac să pierzi timp, să te îngrași, să fii bolnav, frustrat, etc.?

Oare câte milioane de oameni nu și-au ținut visele captive din cauza fricii sau diverselor scuze, ca mai apoi, după o viață plină de neajunsuri, să le care cu ei la cimitir?

Știi? Nu suntem nemuritori, chiar dacă avem acest instinct de a moșteni lumea în veșnicia sa.

Intreabă-te, ce sfaturi ți-ai da dacă ai fi propriul tău copil? Ia un pix și o foaie și scrie. Detașează-te de lume, de problemele de prin gânduri și de conflictele din suflet, de dorurile inimii și de oboseala trupului. Spune-ți ție, ce ar trebui să fac?

Tu știi cel mai bine cum ai vrea să funcționeze viața ta. Desprinde-te un moment de tot și gândește-te, ce ar fi?

Acuma, îți mai spun ceva. 🙂 Din cauza lumii în care trăim, tiparul nostru mental despre viață nu este unul de succes. Avem întipărit în subconștient toate eșecurile lumii… În structura ADN a corpului nostru zac eșecurile părinților noștri, a bunicilor noștri, a stră-străbunicilor nostri și a stră-stră-străbunicilor lor. De aceea nu este ușor. De aceea omul moare învins.

Problema nu este încapacitatea ta de a o face. Ci mai degrabă lipsa de credință, de țel, de metode și perseverență. Doar cei care comit un angajament față de ei înșiși îl vor urma cu sfințenie și într-un final vor reuși să schimbe programele care vorbesc despre eșec atât de tare.

Doar eșecul devine succes. Nu poți evita eșecul fiindcă el este deja prezent în viața ta sub multe aspecte. În concluzie, nu putem evita ceea ce există deja. Luptăm din interior spre afară…

Nimic nu poate fi creat dacă nu a fost imaginat mai întâi. Dispui de această forță. Imaginează-ți unde vrei să fii, crează acel lucru în corpul tău emoțional, și într-un final vei fi atins de lumina vindecătoare a lui Dumnezeu iar creația ta va străluci.

Nu îți arunca visele la gunoi, nu acolo este locul lor.

Gânduri bune și alegeri inspirate! 🙂

Alin C.

o-MEN-WOMEN-DIFFERENCES-facebook.jpg

După cum bine știm suntem diferiți chiar dacă facem parte din aceeași specie. Iar aceste diferențe se materializează, de obicei, în zona de conflict.

Bărbații nu înțeleg femeile. Femeile nu înțeleg bărbații. Totuși, ei sunt sortiți să trăiască împreună căutându-se unii pe alții întreaga viață. Mitul că femeia nu poate fi înțeleasă a fost, în mod cert, inventat de un bărbat căruia i-a fost lene să schimbe ceea ce exista deja și în timp ce savura o bere a devenit filosof.

O zonă de confort agreabilă în care femeia este pe post de servitoare, satisfăcătoare de nevoi fizice,  mamă, soție, etc. dar care are obiceiul de a vorbi mult, a fi deseori nemulțumită,  a face din orice rahat o dramă. Cine să o înțeleagă? Hm?

Trebuie, în primă fază, să pricepem că bărbatul și femeia vin după mulți ani de evoluție. Deși au trecut împreună prin timp, creierele lor s-au dezvoltat în mod diferit. Bărbatul a trebuit să vâneze, să muncească pământul, să meargă la război și câte și mai câte îndeletniciri bărbătești n-or mai fi fost.

Pe de altă parte, femeia, a stat prin jurul casei ocupându-se cu creșterea copiilor, spălat, mâncare, etc.

Femeia este de regulă reprezentatul energiei feminine. Bărbatul reprezentatul energiei masculine. Bineînțeles, există atât femeia bărbat cât și bărbatul efeminat.

În concluzie avem diferențe la nivel intelectual și diferențe la nivel energetic.

Bărbații sunt ființe logice iar cuvântul unui bărbat este onoarea sa. Dacă un bărbat nu își poate respecta cuvântul va fi considerat un bărbat slab și, drept consecință, va fi evitat.

Femeile sunt ființe emoționale și sunt ceva mai avansate spiritual decât  bărbații. Ele percep mai multe vibrații de aceea, ce nouă ni se pare banal, pe ele, acel banal, le copleșește emoțional.

O femeie vorbește mult atunci când e supărată. Orice ar spune ea nu face altceva decât să exprime starea emoțională în care se află. Bărbatul tinde să ia în serios cuvintele pe care ea le spune fiindcă pentru el cuvântul rostit are o mare importanță. Demn de precizat este faptul că bărbații se și bat doar de la niște simple cuvinte. Asta pentru că pun un mare preț pe cuvânt.

Așa că, atunci când femeia îi aduce acuzații el se simte jignit și crede că femeia vrea să îl atace.

Femeia nu face altceva decât să exprime o stare emoțională pe care o tranzitează iar ceea ce înțelege bărbatul are legătură cu atacul. De aici până la separare și ură nu mai sunt prea mulți pași.

Noi, în calitate de bărbați trebuie să înțelegem femeia. Dacă tot logica noastră este mai bună, ne revine cumva această obligație.

Orice femeie își dorește un bărbat de care să fie mândră. Un bărbat demn de iubirea ei. În multe căsnicii soția îi reproșează soțului că și-a pierdut vremea cu el.

Atunci când femeia spune ceva însemnătatea a ceea ce spune nu are legătură cu, mai mult sau mai puțin, mirobolantele cuvinte pe care le folosește. Dacă îți spune să iei lapte pe drum înspre casă iar tu uiți, te va cicăli: ” ai spus că iei lapte, de ce nu ai luat? Doar ți-am spus că nu mai este! Ah, și scaunul acela de băcătărie stă așa  în trei ăicioare, ai zis acum trei săptămâni că o să  îl repari!”

Atunci te gândești: frate ce nebună, lapte pot sa mă duc să iau acum iar scaunul ăla doar am zis că îl fac da nu am avut timp.

Bărbatul se raportează strict la cuvintele pe care le aude. Femeia vrea însă să spună cu totul și cu totul altceva…

Nici ei în realitate nu îi pasă de lapte sau de scaun, ci îi pasă de cuvântul bărbatului. Dacă el nu își mai poate respecta cuvântul femeia devine nefericită. Și devine așa fiindcă simte că bărbatul ei pierde din integritate. Desori nici ele nu știu de ce sunt supărate. Acest fapt se datorează că nu au cunoașterea necesară să exprime ce este, dar știu clar că este ceva.

Femeia visează prințul. După ce el apare mai trece un timp și va avea un burtos, leneș, frustrat, ignorant, care o înjură și bea bere pe canapea cu telecomanda în mână. Atunci apare degradarea femeii. Femeia are nevoie de strălucire, de noblețe, pentru a fi pe deplin femeie.

Iar aici apare schimbarea. Femeii nu îi place să ia decizii dar fiindcă tu nu te implici și îi spui ”cum vrei tu iubi, ce vrei tu iubi, sau lasă-mă dracu in pace că am să fac”,  e nevoită să se îmbrace și să coboare după lapte, să caute anunțuri și să-l cheme pe Dorel să îți repare scaunul, să decidă unde faceți vacanța, la ce școală vor merge copiii, să meargă la ședințele cu părinții. Ei bine prietene, femeia ta se schimbă. Împrumută latura ta masculină și o minimalizează pe a ei…

Așa că parcă nu te mai atrage sexual cum te atrăgea, una peste alta nici nu mai are chef atunci când vii tu beat duhnind a zeamă de ploșniță și țigări și o trezești din somn pentru ”una mică” apoi adormi pe ea… Așa se naște femeia puternică.

Atunci când femeia vorbește ea îți transmite ceva. Încă mai speră… Din momentul în care o să tacă, să fii pregătit pentru ce va urma.

Dacă nu ai văzut niciodată o femeie îndrăgostită, nu ai văzut niciodată o femeie frumoasă!

 

Femeia trebuie iubită. Ai nevoie de  energia ei… Dacă alegi să trăiești în societate ai nevoie de strălucirea ei. Ce bărbat nu este încântat de o femeie frumoasă? O femeie care trece pe lângă tine și radiază o energie pură, simplă, nobilă, te umple cu ceea ce este ea. Deseori bărbatul tinde să sexualizeze imediat acea stare… Nu te gândi imediat la sex… Relaxează-te și inspiră energia ei, trăiește beatitudinea în brațele frumsului, nici măcar nu trebuie să vorbești cu ea…

Mulți bărbați o vor penru a fi a lor iar apoi își vor pierde interesul. Dorește-i în gândul tău să aibă parte de un bărbat care îi va amplifica strălucirea, care o va iubi și care nu se va speria de toanele ei aparent de neînțeles.

Ne îndrăgostim de femeie fiindcă ne inspiră, e atât de plăcut acel sentiment, apoi o inchidem între patru pereți îi facem copii și îi compromitem calitatea de femeie… Și ce facem după? Cheltuim bani pe amante, curve sau mergem la striptease… În loc să menținem frumos ceea ce avem.

Bărbatul are nevoie de răbdare și înțelegere pentru a sta în fața furtunilor iubitei lui. Să nu uităm că pe cele mai frumoase plaje se iscă cele mai puternice furtuni.

Lumea a ajuns la un alt nivel. Astăzi ar trebui să ne înțelegem în loc să ne condamnăm, să ne iubim în loc să ne urâm… Fiindcă azi cunoașterea ne stă la îndemână.

Gânduri bune! 🙂

Alin C.

Contradictions-Title-Image
De ce oamenii nu reușesc în iubire? Viziunea mea asupra acestui fapt este destul de simplă. Iubirea este o stare la care ajungi stergând de pe ea noroiul sau alte impurități care îi umbresc strălucirea.
 
La iubire ajungi abia atunci când înțelegi că ea nu se îndreaptă asupra unor persoane dorite. Adică alese prin intermediul unor programe intelectuale.  Ci asupra a tot ceea ce este viu și te înconjoară decorându-ți existența.
 
Ești incapabil de iubire atunci când poți urî. De aceea ”înalta” formă de iubire experimentată de majoritate este cea a atașametului.
 
Cunoști întunericul deoarece ai văzut lumina. Cunoști iubirea fiindcă ai experimentat ura… Viața asta 3D este oferită polarității. Dar în esență nu există nici iubire și nici ură. Nici bine nici rău.
 
Când cineva își pierde portofelul cu o suma mare de bani în el, pentru acea persoană acest fapt este rău. Nu tot așa este pentru cel flămând care îl găsește.
 
Viața iși modifică natura în funcție de percepție. Iar percepția oferă un sens evenimentelor.
 
Noi cunoaștem atât ura cât și iubirea. Cum funcționăm mai bine? Atunci când iubim sau atunci când urâm?
Când suntem iubitori viața alunecă frumos, nu-i așa?
 
În concluzie, ideea este că ar fi util, pentru buna noastră funcționare, să alegem emoțiile plăcute.
 
Vorbeam de șlefuit. Când cineva apare în viața ta și te îndrăgostești de el, peste calcarul care există pe diamantul tău se va da o vopsea strălucitoare, cu timpul, fie că persoana rămâne sau pleacă, vopseaua se șterge iar tu vei redeveni diamantul murdar.
 
Iubirea nu o aduce ceva din exteriorul tău. Fiindcă nu există ceva în exteriorul tău.
 
Iubirea se cultivă. Fiecare are o sămânță de iubire în el însuși. Tot ceea ce trebuie să faci este să îi creezi mediul optim de creștere. Apare altcineva și te convinge să iți plantezi sămânța in nisip. Apoi ți se reproșează că nu crește.
 
Nu poți urî ceva și iubi altceva iar lucrurile să meargă bine.
Știi ce se întâmplă când faci asta?
Cei pe care îi iubești tu, nu te iubesc ei iar cei care te iubesc pe tine, nu îi iubești tu. Îți pare cunoscut scenariul?
 
Deseori oamenii îsi aleg un partener pe ideea că acesta îl iubește sau măcar îi pasă. Nu fiindcă  este tot ce și-a dorit în această viață, nu că se simte inspirat, nu că impreună ar construi o lume mai bună, ci fiindcă l-a întrebat dacă a mâncat sau i-a adus flori, ce draguuuuțțț!
 
Nu îi poți spune univeruslui sau lui Dumnezeu (cum preferi) cum să îți aducă persoana potrivită. Vreau iubire însă aș vrea ca iubirea să vină din partea unui tip de 190cm cu mușchi, bogat, cald, rafinat și pe care să îl cheme George.
 
Nu îți crea modele, lasă viața să îți aducă ceea ce îți dorești in felul ei. Dacă iubești și ești iubit, mai contează că persoana e așa sau pe dincolo?
 
Puterea noastră de decizie devine deseori contradictorie, astfel, emitem semnale la fel de contradictorii, drept consecință trec peste noi ani și ne găsim în același loc cu persoane diferite…
Nu condiționa universul. Lasă viața să îți aducă ceea ce îți dorești cum o ști ea, tu fii atent la semnale și acționează în consecință la momentul oportun.
Gânduri bune.
Alin Caras